Cetatea Sighișoara

Sighișoara, unul dintre cele mai frumoase orașe din Transilvania, este o localitate importantă, locuită încă din cele mai vechi timpuri. A fost, de asemenea, locul unde s-a aflat cetatea romană Stenarum, care a dispărut în timpul perioadei de migrație. 

Coloniștii sași au fost invitați pe aceste meleaguri transilvane de regele Géza al II-lea al Ungariei între anii 1141 și 1161 și li s-au acordat diverse privilegii, care au fost confirmate de regele Endre al II-lea în 1224. Astfel, Sighișoara a devenit centrul scaunului săsesc cu același nume și se afla sub jurisdicția contelui sas de Sibiu. Construcția fortificației din lemn a început chiar la sfârșitul secolului al XII-lea, dar a fost distrusă în timpul invaziei tătare din 1241 fiind înlocuită ulterior cu o cetate mai rezistentă. Este menționată pentru prima dată într-o diplomă din 1280 sub denumirea Castrum Sex, ca domeniu regal. Partea superioară a Dealului Cetății, Orașul de Sus, întărit treptat cu bastioane și turnuri, a fost centrul orașului până în secolul al XVI-lea, cu trei sisteme de fortificații și 14 turnuri de apărare. 

Intrarea principală a cetății, care aparține Turnului cu Ceas, înalt de 64 de metri, este simbolul orașului. Acest turn nu era apărat de bresle, ca în cazul celorlalte turnuri, ci de soldații consiliului, fiind și sediul consiliului local până în 1556. Turnul, construit în secolul al XIV-lea, a fost reconstruit după marele incendiu din 1676. 
 
Din 1999, Cetatea Sighișoara este inclusă în patrimoniul mondial UNESCO și găzduiește numeroase evenimente culturale, printre care festivaluri de muzică clasică, jazz, medievală, interetnice, de dans popular și de film. Atracția sa este sporită de peisajul urban de epocă, de turnurile sale, de fosta biserică a mănăstirii dominicane, de străzile pietruite, de casele vechi, de biserica gotică, de cimitirul luteran, de scara acoperită de lemn cu 172 de trepte construită în 1642.