Povestiri din Trei Sate
Localitatea Trei Sate situată pe malul drept al Târnavei Mici, în apropierea satelor Sângeorgiu de Pădure și Ghindari s-a înființat în anul 1950 prin unirea a trei sate - Cioc, Hotești și Ștefănești.
Satul mamă era Ștefănești. Aici se găsește biserica reformată a satului prezent, ridicată în anul 1880, însă conform poporului în acest loc a existat o biserică străveche chiar și în timpul regelui Sfântul Ștefan. Există multe legende legate de această zonă, de exemplu oamenii consideră că în minele din Virgó se formează aur, iar acest aur este colectat și luat de niște străini misterioși. Locul “Keme bükke” a fost numit după un lider maghiar, iar conform legendei în locul numit „Kozmáné hegyese” se înălța o fortăreață. În timp de pace pe arborele cetății era un steag alb, iar steagul roșu era un semn de pericol – în acest caz bărbații își luaseră armele și fugeau la cetate să apere satul. Oamenii din Ștefănești susțin că principele Rákóczi Ferenc al II-lea venea des la vânătoare în această zonă. De multe ori se stabilise în partea de sus a localității care este numită și astăzi Câmpia principelui.
Originea numelui celuilalt sat, Cioc, este legată de regele Matei. O dată regele se afla în această zonă împreună cu oamenii săi care au tulburat apa de calitate bună a fântânilor aflate în sat înainte ca regele să fi reușit să bea din apă. Regele aproape că a rămas însetat, însă a fost ajutat de o fată frumoasă din sat a cărei casă nu era găsită de soldați. Fata i-a adus regelui o cană cu apă, iar regele a sărutat-o pe obraji – această fată a devenit dama de onoare a regelui Matei, iar satul a fost numit Cioc (csók – sărut). Această legendă este povestită și în satul Ștefănești, însă în acea legendă regele Sfântul Ștefan a sărutat o fată, de aceea satul a fost numit după el. Conform unei alte povestiri fondatorii satului Cioc nu s-au putut decide dacă să înființeze un sat sau un oraș. Majoritatea zicea: „csak falu legyen” (să fie doar un sat), iar din această expresie s-a format numele satului.
Există o legendă legată de principele Rákóczi și în al treilea sat, Hotești: în timpul unei campanii militare principele a plantat un salcâm (conform poporului: zádokfa) în această localitate despre care oamenii susțin că există și astăzi. Conform scriitorului Orbán Balázs satul Hotești s-a format în următorul fel: șase familii fugeau aici din Ștefănești din cauza unei epidemii de ciumă – de aceea inițial satul era numit Hatosfalva (Șase sate), iar cu timpul numele și-a pierdut prima literă, satul fiind numit Atosfalva (Hotești).
Una dintre cele mai frumoase atracții turistice în satul Cioc este biserica unitariană ridicată în anul 1798, iar în Ștefănești merită să vizităm conacul Barátosi.
Plimbându-ne printre frumoasele conace și pe străzile înguști ne putem aminti de poveștile legate de această localitate. Iar dacă ne obosim, ne putem odihni în umbra salcâmilor frumoși.
Satul mamă era Ștefănești. Aici se găsește biserica reformată a satului prezent, ridicată în anul 1880, însă conform poporului în acest loc a existat o biserică străveche chiar și în timpul regelui Sfântul Ștefan. Există multe legende legate de această zonă, de exemplu oamenii consideră că în minele din Virgó se formează aur, iar acest aur este colectat și luat de niște străini misterioși. Locul “Keme bükke” a fost numit după un lider maghiar, iar conform legendei în locul numit „Kozmáné hegyese” se înălța o fortăreață. În timp de pace pe arborele cetății era un steag alb, iar steagul roșu era un semn de pericol – în acest caz bărbații își luaseră armele și fugeau la cetate să apere satul. Oamenii din Ștefănești susțin că principele Rákóczi Ferenc al II-lea venea des la vânătoare în această zonă. De multe ori se stabilise în partea de sus a localității care este numită și astăzi Câmpia principelui.
Originea numelui celuilalt sat, Cioc, este legată de regele Matei. O dată regele se afla în această zonă împreună cu oamenii săi care au tulburat apa de calitate bună a fântânilor aflate în sat înainte ca regele să fi reușit să bea din apă. Regele aproape că a rămas însetat, însă a fost ajutat de o fată frumoasă din sat a cărei casă nu era găsită de soldați. Fata i-a adus regelui o cană cu apă, iar regele a sărutat-o pe obraji – această fată a devenit dama de onoare a regelui Matei, iar satul a fost numit Cioc (csók – sărut). Această legendă este povestită și în satul Ștefănești, însă în acea legendă regele Sfântul Ștefan a sărutat o fată, de aceea satul a fost numit după el. Conform unei alte povestiri fondatorii satului Cioc nu s-au putut decide dacă să înființeze un sat sau un oraș. Majoritatea zicea: „csak falu legyen” (să fie doar un sat), iar din această expresie s-a format numele satului.
Există o legendă legată de principele Rákóczi și în al treilea sat, Hotești: în timpul unei campanii militare principele a plantat un salcâm (conform poporului: zádokfa) în această localitate despre care oamenii susțin că există și astăzi. Conform scriitorului Orbán Balázs satul Hotești s-a format în următorul fel: șase familii fugeau aici din Ștefănești din cauza unei epidemii de ciumă – de aceea inițial satul era numit Hatosfalva (Șase sate), iar cu timpul numele și-a pierdut prima literă, satul fiind numit Atosfalva (Hotești).
Una dintre cele mai frumoase atracții turistice în satul Cioc este biserica unitariană ridicată în anul 1798, iar în Ștefănești merită să vizităm conacul Barátosi.
Plimbându-ne printre frumoasele conace și pe străzile înguști ne putem aminti de poveștile legate de această localitate. Iar dacă ne obosim, ne putem odihni în umbra salcâmilor frumoși.
