Castele, cetăți, curiozități arhitecturale
Castelul Rhédey - Sângeorgiu de Pădure
Expoziția comemorativă dedicată satului inundat Bezidu Nou La 6 km de orașul Sângeorgiu de Pădure s-a aflat odinioară, satul Bezidu Nou. În prezent această localitate nu mai există, fiind sub ape, ca victimă a regimului comunist. O expoziție comemorativă din castelul Rhédey este dedicată acestui sat. Când intrați în această încăpere, aveți la dispoziție 5 minute pentru a citi istoricul localității și pentru a privi obiectele expuse, obiecte care au aparținut oamenilor din Bezidu Nou. După 5 minute se închid luminile și se încearcă redarea unei zile din viața localității. În mijlocul încăperii se află macheta satului, în culoare albă pentru că vorbim despre o localitate inexistentă, iar deasupra acesteia se află suspendat conturul lacului. Tot în această încăpere sunt expuși șase stâlpi, reprezentând cele șase religii care au coexistat în Bezidu Nou, iar pe fiecare în parte este inscripționat forma lor de salut. Expoziția permanentă de pictură Datu Victor Expoziția permanentă de pictură din Castelul Rhedey ne invită în lumea pictorului Victor Datu, care la 84 de ani, este unul dintre promotorii cubismului în România și unul dintre cei mai originali pictori mureșeni. Victor Datu s-a născut în 13 iunie 1932, la Sângeorgiu de Pădure și este și azi o prezență artistică reală în cadrul manifestărilor expoziționale locale și naționale. În lucrările sale găsim contrastul dintre nou și exemplul artei din trecut, asocierea dintre violența inițiativei și liniștea tradiției, dar și respectul față de ținuta profesională.
Află mai mult
Conacul Barabássy - Idrifaia
Cel mai prestigios locuitor al satului Idrifaia a fost, fără îndoială, Barabássy Lénárd, vicevoievod al Transilvaniei și subprefectul secuilor. În 1508 și-a construit conacul din Idrifaia, care după unii istorici a fost prima clădire renascentistă din Transilvania. În 1686 conacul lui Barabássy ajunge în posesia familiei Bethlen din Ictar, care în anul 1745 renovează clădirea în stil baroc, o extinde, apoi, în 1803 o modernizează, adăugând sobe de teracotă și o fântână sculptată în grădină.
Află mai mult
Castelul Dániel- Gănești
Potrivit unor surse istorice, proprietarul castelului în stil neoclasic din secolul al XIX-lea, Dániel Mihály era descendentul familiei armenești Dániel din Gherla, castelul și moșia fiind probabil cumpărate de acesta. În anul 1949, în momentul naționalizării proprietății, fiul lui Dániel Mihály era al doilea proprietar.
Află mai mult
Conacul Simén - Călimănești
Conacul a fost construit pe un deal, cu vedere spre râul Târnava Mică, iar acest amplasament a permis construirea de beciuri boltite. Printre oaspeții de seamă ai conacului se numără poetul național al maghiarilor, Petőfi Sándor și scriitorul maghiar Jókai Mór.
Află mai mult
Castelul Bethlen - Bahnea
Construit în 1545 de Bethlen Farkas, a fost transformat mai târziu, între anii 1679 - 1719. Cu această ocazie, clădirea a fost fortificată cu un zid de piatră, câte un turn octogonal de bastion și de poartă la cele patru colțuri. Aici va funcționa un hotel și un centru de evenimente.În curs de restaurare.
Află mai mult
Calvarul secuiesc - Vețca
Veţca se situează la 28 de km sud-est de Târgu Mureş, de-a lungul unei depresiuni de văi, pe zona de întâlnire a Târnavei mici cu Târnava Mare, în locul de izvorâre a pârâurilor Veţca şi Jacodu. Biserica romano-catolică din Veţca a fost construită între 1790-1792 în cinstea Sfintei Maria Mică. Biserica veche se află în locul cimitirului de astăzi. Comuna bisericească a recâştigat şi a aranjat clădirea naţionalizată a şcolii confesionale, şi din 1998 este folosită de către organizaţia familiei Kolping. O activitate care merită atenţia este faptul că tinerii din cadrul comunei bisericeşti ajută bătrânii rămaşi singuri la treburile casei (de exemplu la tăiat lemne). Bâlciul religios din data de 8 septembrie este cea mai mare sărbătoare locală, când până şi cei mutaţi departe se întorc acasă. Procesiunea de Corpus Christi este numită aici „bâlciul kalyibás” după cele patru altare în aer liber. În 2014 în hotarul aşezării a fost finalizată Golgota Secuiască, iar în 2015 a fost sfinţită capela Milostivirii Divine.
Află mai mult
Mănăstirea Franciscană - Călugăreni
Pa malul stâng al râului Niraj, între localitățile Mătrici și Dămieni se află satul Călugăreni, cunoscut pentru mănăstirea franciscană și biserica-monument. Călugării ordinului Sfântul Francisc s-au stabilit aici în secolul al 17-lea, pe timpul principilor protestanți. În urma solicitării formulată de Statusul Catolic Ardelean către Provincia Bosnia pentru a primi preoți adjutanți, patru călugări au fost trimiși la parohia din Mătrici. Datorită activității lor satele din împrejurimi au rămas la ritul catolic. Unul dintre principalii sprijinitori ai franciscanilor, cel care a și inițiat chemarea lor, fusese Toldalagi Mihály, comisar-șef al Scaunului Mureș care le-a achiziționat, la Călugăreni casă și teren. Călugării transmutați din Mătrici și-au construit și o capelă din piatră cu o mănăstire din lemn. Ei au fost ajutați în acest demers de colegul lor de ordin, Domokos Kázmér care și-a asumat medierea între localnici și preoții care nu vorbeau limba maghiară. O nouă eră în viața mănăstirii a început odată cu numirea lui Iohannes Caioni (Kájoni János) ca părinte-stareț. El a ordonat, în anul1666, demolarea mănăstirii de atunci, iar în locul aceleia a început construcția clădirii din piatră, care există și astăzi. Totodată capela a fost mărită, transformându-se în biserică. După plecarea sa (1669) urmașii lui au continuat lucrările începute.
Află mai mult
Porțile secuiești din județul Mureș
În partea secuiască a județului Mureș se pot observa porți mari din lemn, sculptate sau vopsite, care reprezintă o adevărată moștenire culturală pentru etnicii maghiari din această zonă. Cea mai veche poartă din secuime a fost ridicată în Călugăreni, județul Mureș, în 1673, la intrarea în curtea fostei mănăstiri franciscane. Aceasta însă a fost înlocuită mai târziu de o poartă mai nouă. Porțile secuiești sunt definite de literatura etnografică maghiară ca fiind acele porți din lemn, cu 3 stâlpi verticali, uniți în partea superioară de o grindă orizontală acoperită cu șindrilă, stâlpi ce delimitează o poartă mai mică pentru accesul oamenilor și una mai mare, pentru accesul animalelor și căruțelor. În variantele începând cu secolul al XVII-lea se observă și un porumbar deasupra porții. Motivele sculptate folosite la decorarea porților nu sunt alese întâmplător, ci ele reprezintă mesaje de protecție a casei. Cele mai întâlnite motive sunt cele florale (în special laleaua), păsările, soarele, luna și stelele, dar și copacul vieții. În ultimii ani, poarta secuiască a devenit un simbol al statutului social în comunitate, iar în luna octombrie a acestui an, a fost inclusă, alături de renumitul langoș, pe lista Hungarikum, ceea ce indică o valoare națională de importanță deosebită pentru poporul maghiar.
Află mai mult