Biserica Unitariană - Sânvăsii
Descriere
Sânvăsii se află în zona de mijloc a Văii Nirajului, parte administrativă a comunei Gălești, o localitate păstrătoare a valorilor locale. Denumirea referitoare la regele Ladislau cel Sfânt este amintită ca Sancto Ladislao în listele de dijmă papală din anul 1332. La reorganizarea administrativă din 1968 i s-a anulat numele, dar în anul 2003 locuitorii satului au cerut prin referendum restabilirea denumirii strămoșești. De atunci la ambele intrări în sat există indicatoare bilingve. Satul este împărțit în zona de sus („Felszeg”) sau Lângă Drumul Mare („Nagyút mejjéke”), Piața și Cartierul Funcționarilor construit odinioară pentru muncitorii de la domeniul Mikó. Satul este traversat de la Nord la Sud de pârâul Maiad. Movila pe care se află biserica este un loc special nu doar ca element arhitectural, ci și din punct de vedere botanic, deoarece în curtea bisericii un ciot de stejar ține piept vremii, vârsta lui fiind estimată la 350-400 de ani, cei doi tei plantați în grădina bisericii cu ocazia aniversării unui mileniu de la descălecarea ungurilor (896) sunt, astăzi doi copaci uriași.
Biserica unitariană cu acoperiș din șindrilă și împrejmuit cu un gard din scândură constituie un monument valoros. Elemente ale stilului romanic și gotic pot fi observate deopotrivă în arhitectura sa. Partea cea mai veche, sanctuarul orientat spre Răsărit are un arc de triumf boltit semicilindric, cu o fereastră romanică orientată spre Est, îngustată spre interior. Elementele gotice se regăsesc în cadrul porții vestice din piatră și pe ușa care duce de la sacristie către spațiul de la parter al turnului. Naosul cu plafonul din scândură nevopsită și-a dobândit înfățișarea de astăzi cu ocazia reconstrucției de la sfârșitul secolului al 15-lea, începutul secolului al 16-lea. Turnul datează, de asemenea, din această perioadă. Inițial pe suprafața peretelui de Nord al naosului erau pictate secvențe din legenda Sfântului Ladislau, dar acestea s-au distrus în cursul reparațiilor generale din secolul al 18-lea și în urma includerii ferestrelor mai mari. Între anii 2009-2015 s-au decopertat câteva fresce care au o valoare excepțională și în relația întregului Ardeal. Se presupune că secvența necunoscută până în prezent înfățișează o crucificare, tehnica și stilul în care a fost executată diferă de celelalte picturi murale ale sanctuarului, fiind mai veche decât acestea. Prin subvenția primită din partea Proiectului Rómer Flóris s-au efectuat injectarea tencuielii desprinse și încă nefixate, reașezarea marginilor de tencuială desprinsă și fixarea lor prin tivire, astuparea unor lipsuri, cavități minore și curățarea suprafețelor pictate. S-a fixat stratul de vopsea friabilă și s-a rezolvat reabilitarea estetică. Lucrările au fost efectuate de către restauratorul Kiss Lóránd. Turnul mic și solid cu baza dreptunghiulară lasă de înțeles că avusese un rol de apărare, la fel și faptul că nu are intrare dinspre exterior. În sala arcuită de sub turn se află mormântul moșierului Sigér Mátyás, decedat în anul 1586. Localnicii mai în vârstă păstrează tradiția potrivit căreia sub turn exista un tunel care ducea către răzoarea numită Sónyaló (Sărăroasă). Dintre obiectele din interior trebuie amintită o bancă datată din 1694 cu partea frontală pictată, precum și coroana amvonului și masa de împărtășanie executate la comanda lui Simén Judith în anul 1784. Orga s-a construit în anul 1841 din donația făcută de Sárosi Klára. Naosul este acoperit cu țiglă, sanctuarul și turnul au acoperiș din șindrilă. Clopotul mare de 450 de kg a fost turnat în anul 1498, iar clopotul mic, de 120 kg a fost donat bisericii în anul 1925 de către soția lui Adorjáni Mózes.
Plimbare virtuală - ca și cum ai fi acolo
