Pedeapsa lui Dumnezeu - Culpiu
Una dintre cele mai frumoase localități din Câmpia Transilvaniei se găsește lângă Nagyerdő (Pădurea Mare). Conform scriitorului Orbán Balázs, „acest sat se întinde într-o vale foarte frumoasă, înconjurată de munți, care impresionează pe toată lumea, dar mai ales pe cei care s-au născut în zone muntoase: satul este înconjurat de păduri dense și frumoase, demne de a purta numele de Nagyerdő (Pădurea Mare), acestea fiind cele mai mari și mai frumoase păduri din Câmpia Transilvaniei”.
Lângă sat se află o prăpastie, despre care localnicii cred că s-ar fi putut forma în urma unei năpaste de la Dumnezeu, ca pedeapsă pentru un cioban. Din cauza unor ploi îndelungate ciobanul și-a dus oile la păscut pe terenurile altora în timp ce gazdele și-au ținut animalele în grajduri. Dumnezeu a văzut faptele ciobanului și l-a pedepsit: pământul s-a prăbușit sub turmă, înghițind atât oile, cât și ciobanul. Conform legendei, aceștia sunt și astăzi în prăpastia din Culpiu.
Satul se află la nord-vest de orașul Târgu Mureș, la o distanță de 14 km de acesta, în imediata vecinătate a dealului Korhány și poate fi accesat cu ușurință și de către turiști. Satul este administrat de comuna Ceuașu de Câmpie, aflată la o distanță de doar 10 kilometri. Un mic lac, pădurile, câmpiile și dealurile pitorești situate în apropierea văii Comlod fac acest loc și mai frumos. Dealurile care înconjoară satul oferă o priveliște spectaculoasă asupra zonei. În urmă cu mai multe veacuri, pe unul dintre aceste dealuri, denumit Borșoș, se înălța o cetate. Conform legendei, în locul numit Vérpad (eșafod) a avut loc o luptă pentru cucerirea cetății. Numele dealului vine de la faptul că Borsos Tamás, diplomatul apreciat al principelui Bethlen Gábor – care a construit cetatea din Târgu Mureș - a fost proprietarul acestui loc.
Și familia nobiliară Kuun avea un conac în Culpiu, însă acesta a fost demolat în anul 1912. Conform datelor istorice, pădurea Bocsok, aflată în apropiere, a fost donată în anul 1605 de către principele Bocskai István celor unsprezece luptători din Culpiu care au luptat în bătălia de la Edelény, însă această scrisoare de donație nu se păstrează în satul Culpiu, ci în arhiva capitolului din Alba Iulia.
Biserica medievală a satului Culpiu există și astăzi, aceasta fiind una dintre obiectivele turistice ale localității: mica biserică a fost construită din piatră brută. În anul 1708 a fost reconstruită, iar lângă biserică se înalță un turn din lemn. După reforma religioasă locuitorii satului care în evul mediu au fost catolici, s-au convertit la religia unitariană, iar mai târziu la calvinism.
Vizita la acest sat ar putea fi o adevărată destindere pentru iubitorii dansului popular: dansul popular din Culpiu reprezintă o parte importantă a dansurilor populare specifice Câmpiei Transilvaniei, chiar dacă există din ce în ce mai puțini săteni care pot transmite mai departe aceste cunoștințe. Una dintre persoanele renumite care s-au născut în Culpiu este dansatoarea Szabó Teréz, căreia i-a fost acordat titlul de Maestru în Artă populară în august 2013.
Merită să facem o tură și în zona dealurilor înconjurătoare: printre dealuri putem descoperi un mic heleșteu, iar în mijlocul lacului de la Culpiu se găsește un restaurant. Plimbându-ne printre dealurile abrupte și văile mici ar trebui să avem grijă să nu pățim la fel ca ciobanul care și-a dus turma la pășunile altora.
Lângă sat se află o prăpastie, despre care localnicii cred că s-ar fi putut forma în urma unei năpaste de la Dumnezeu, ca pedeapsă pentru un cioban. Din cauza unor ploi îndelungate ciobanul și-a dus oile la păscut pe terenurile altora în timp ce gazdele și-au ținut animalele în grajduri. Dumnezeu a văzut faptele ciobanului și l-a pedepsit: pământul s-a prăbușit sub turmă, înghițind atât oile, cât și ciobanul. Conform legendei, aceștia sunt și astăzi în prăpastia din Culpiu.
Satul se află la nord-vest de orașul Târgu Mureș, la o distanță de 14 km de acesta, în imediata vecinătate a dealului Korhány și poate fi accesat cu ușurință și de către turiști. Satul este administrat de comuna Ceuașu de Câmpie, aflată la o distanță de doar 10 kilometri. Un mic lac, pădurile, câmpiile și dealurile pitorești situate în apropierea văii Comlod fac acest loc și mai frumos. Dealurile care înconjoară satul oferă o priveliște spectaculoasă asupra zonei. În urmă cu mai multe veacuri, pe unul dintre aceste dealuri, denumit Borșoș, se înălța o cetate. Conform legendei, în locul numit Vérpad (eșafod) a avut loc o luptă pentru cucerirea cetății. Numele dealului vine de la faptul că Borsos Tamás, diplomatul apreciat al principelui Bethlen Gábor – care a construit cetatea din Târgu Mureș - a fost proprietarul acestui loc.
Și familia nobiliară Kuun avea un conac în Culpiu, însă acesta a fost demolat în anul 1912. Conform datelor istorice, pădurea Bocsok, aflată în apropiere, a fost donată în anul 1605 de către principele Bocskai István celor unsprezece luptători din Culpiu care au luptat în bătălia de la Edelény, însă această scrisoare de donație nu se păstrează în satul Culpiu, ci în arhiva capitolului din Alba Iulia.
Biserica medievală a satului Culpiu există și astăzi, aceasta fiind una dintre obiectivele turistice ale localității: mica biserică a fost construită din piatră brută. În anul 1708 a fost reconstruită, iar lângă biserică se înalță un turn din lemn. După reforma religioasă locuitorii satului care în evul mediu au fost catolici, s-au convertit la religia unitariană, iar mai târziu la calvinism.
Vizita la acest sat ar putea fi o adevărată destindere pentru iubitorii dansului popular: dansul popular din Culpiu reprezintă o parte importantă a dansurilor populare specifice Câmpiei Transilvaniei, chiar dacă există din ce în ce mai puțini săteni care pot transmite mai departe aceste cunoștințe. Una dintre persoanele renumite care s-au născut în Culpiu este dansatoarea Szabó Teréz, căreia i-a fost acordat titlul de Maestru în Artă populară în august 2013.
Merită să facem o tură și în zona dealurilor înconjurătoare: printre dealuri putem descoperi un mic heleșteu, iar în mijlocul lacului de la Culpiu se găsește un restaurant. Plimbându-ne printre dealurile abrupte și văile mici ar trebui să avem grijă să nu pățim la fel ca ciobanul care și-a dus turma la pășunile altora.