Iștan-tău – Câmpia Transilvaniei
Cel mai frumos și misterios lac din Câmpia Transilvaniei se găsește printre dealurile dintre satele Band, Mădăraș și Șincai. O caracteristică interesantă a lacului este faptul că acesta nu este alimentat de niciun izvor sau pârâu și nu are nici scurgere. Se numește Iștan-tău deoerece conform legendei s-a format ca o pedeapsă acordată de Dumnezeu (Isten – Dumnezeu).
Conform tradiției populare, în trecut, oamenii care trăiau aici erau răi și se certau mereu. Răutatea oamenilor l-a întristat pe Dumnezeu, de aceea a încercat să îi îndemne, prin diverse semne, să fie mai buni. După mai multe avertizări regiunea a fost lovită de o furtună uriașă – locuitorii dându-și seama că aceasta nu a fost doar o simplă furtună, întrucât unul dintre dealuri a fost lovit de o putere grea și neagră (mânia lui Dumnezeu) care i-a tăiat vârful, ca și cum ai tăia un colț de pâine.
Aceasta a fost o lecție bună pentru locuitorii zonei, care astfel nu s-au mai certat niciodată. Iar pe vârful dealului – în urma impactului – s-a format un lac interesant. Din cauza formei de lacrimă mulți consideră că lacul este de fapt lacrima lui Dumnezeu, care a fost foarte trist din cauza răutății umane.
Conform unei teorii științifice, dealul ar fi putut fi lovit de meteoriți, iar în craterul format s-a creat lacul Iștan-tău. Scriitorul Orbán Balázs a scris despre acest lac în următorul fel: „la data de 4 septembrie 1852, între orele 17 și 18 cerul a fost senin, totuși s-a auzit un tunet puternic urmat de niște lovituri intermitente, iar judecătorul (Vaszilui Tyifor din Band), care era la pescuit într-o barcă pe lac, a văzut un obiect mare, înflăcărat, care a căzut în lac, generând valuri mari; în același timp, mai multe obiecte înflăcărate au căzut lângă lac.” După toate probabilitățile, această descriere reprezintă căderea unui meteorit, ceea ce este dovedită și prin faptul că localnicii au reușit să adune vreo șaizeci de roci deosebite.
Conform vorbei din popor, apa lacului face câteodată valuri mari, ceea ce înseamnă că cineva în apropiere face o răutate, care îl supără pe Dumnezeu. Conform unei alte legende, lacul a înghițit un bătrân, cu tot cu vaci și căruță, deoarece a înjurat pe malul lacului pentru că vacile nu au vrut să bea din apa tulbure.
Dacă vrem să ajungem la Iștan-tău trebuie să părăsim drumul național între satele Band și Grebeniș, la Drăculea Bandului. De acolo, un drum de pământ ne va duce până la vârf. Ajungând la vârf, putem admira un peisaj excepțional, pitoresc: suprafața lacului este netedă și zona este foarte frumoasă.
Cunoscând condițiile de formare a lacului, nu este recomandat să înjurăm sau să facem ceva rău în apropierea lacului, însă putem admira creațiile lui Dumnezeu, care sunt foarte frumoase, în ciuda faptului că au fost create de supărare.
Conform tradiției populare, în trecut, oamenii care trăiau aici erau răi și se certau mereu. Răutatea oamenilor l-a întristat pe Dumnezeu, de aceea a încercat să îi îndemne, prin diverse semne, să fie mai buni. După mai multe avertizări regiunea a fost lovită de o furtună uriașă – locuitorii dându-și seama că aceasta nu a fost doar o simplă furtună, întrucât unul dintre dealuri a fost lovit de o putere grea și neagră (mânia lui Dumnezeu) care i-a tăiat vârful, ca și cum ai tăia un colț de pâine.
Aceasta a fost o lecție bună pentru locuitorii zonei, care astfel nu s-au mai certat niciodată. Iar pe vârful dealului – în urma impactului – s-a format un lac interesant. Din cauza formei de lacrimă mulți consideră că lacul este de fapt lacrima lui Dumnezeu, care a fost foarte trist din cauza răutății umane.
Conform unei teorii științifice, dealul ar fi putut fi lovit de meteoriți, iar în craterul format s-a creat lacul Iștan-tău. Scriitorul Orbán Balázs a scris despre acest lac în următorul fel: „la data de 4 septembrie 1852, între orele 17 și 18 cerul a fost senin, totuși s-a auzit un tunet puternic urmat de niște lovituri intermitente, iar judecătorul (Vaszilui Tyifor din Band), care era la pescuit într-o barcă pe lac, a văzut un obiect mare, înflăcărat, care a căzut în lac, generând valuri mari; în același timp, mai multe obiecte înflăcărate au căzut lângă lac.” După toate probabilitățile, această descriere reprezintă căderea unui meteorit, ceea ce este dovedită și prin faptul că localnicii au reușit să adune vreo șaizeci de roci deosebite.
Conform vorbei din popor, apa lacului face câteodată valuri mari, ceea ce înseamnă că cineva în apropiere face o răutate, care îl supără pe Dumnezeu. Conform unei alte legende, lacul a înghițit un bătrân, cu tot cu vaci și căruță, deoarece a înjurat pe malul lacului pentru că vacile nu au vrut să bea din apa tulbure.
Dacă vrem să ajungem la Iștan-tău trebuie să părăsim drumul național între satele Band și Grebeniș, la Drăculea Bandului. De acolo, un drum de pământ ne va duce până la vârf. Ajungând la vârf, putem admira un peisaj excepțional, pitoresc: suprafața lacului este netedă și zona este foarte frumoasă.
Cunoscând condițiile de formare a lacului, nu este recomandat să înjurăm sau să facem ceva rău în apropierea lacului, însă putem admira creațiile lui Dumnezeu, care sunt foarte frumoase, în ciuda faptului că au fost create de supărare.
