Cetatea Záhkő - Zau de Câmpie, Bod
Conform legendelor legate de această localitate în apropierea satului Zau de Câmpie din prezent, pe un munte se înălța cetatea Záhkő în care trăia un domn numit Záh împreună cu fiul său, Bod. Tatăl și fiul mergeau des la vânătoare. Cu o ocazie, Bod a rămas în urmă și a întâlnit-o pe frumoasa fiică a pădurarului, de care s-a și îndrăgostit de-ndată.
Însă tatăl lui Bod n-a acceptat ca acesta să se căsătorească cu o fată mai săracă, sub rangul său, de aceea tinerii au fugit și s-au ascuns într-o casă din pădure. Plin de furie, Záh, nu doar că i-a urmărit, dar i-a și lovit cu sabia pe îndrăgostiți. La puțin timp, tatăl și-a regretat fapta, blestemându-se – iar în urma cuvintelor magice, cetatea s-a prăbușit, iar el a murit în lacul din apropiere.
Cea mai semnificativă atracție turistică a micii localități situate pe malul pârâului din Câmpia Transilvaniei este castelul Ugron care a fost construit între anii 1909-1911 de către baronul Ugron István, diplomatul monarhiei Austro-Ungare, președintele Partidei Naționale Maghiare, curatorul Eparhiei Reformate din Ardeal. De-a lungul secolelor, localitatea Zau de Câmpie, respectiv pădurile și câmpiile înconjurătoare s-au aflat în proprietatea unor aristocrați transilvăneni, precum familiile Ugron, Aczél, Bethlen, Bánffy, Csontos și Wass.
Castelul, construit după modelul castelelor medievale din Franța, se caracterizează printr-o anume numerologie: acesta dispune de patru turnuri (reprezentând cele patru anotimpuri), douăsprezece intrări (numărul lunilor dintr-un an), patru balcoane (o lună are patru săptămâni) și cincizecișidouă de încăperi (numărul săptămânilor dintr-un an). Nu mai este de mirare nici faptul că această clădire are 365 de geamuri – astfel, domnul castelului se putea uita pe o fereastră diferită în fiecare zi a anului.
Există și o poveste legată de construirea castelului: baronul Ugron a dorit s-o primească pe iubita sa, prințesa Rusiei, într-un mod elegant, de aceea l-a rugat pe împăratul Fraz Jozef să-i permită să paveze drumul dintre gară și castel cu monede de aur. Însă împăratul avea să-și dea acordul doar cu condiția ca aceste monede să fie așezate în poziție verticală, astfel încât să nu pășească nimeni pe chipul său. Drept urmare, planul lui Ugron a eșuat – acesta nu și-a întemeiat o familie, nu a avut copii și a trăit singur în castel până la moarte, în 1948.
După această dată, castelul a devenit proprietatea statului. De-a lungul decenilor clădirea impresionantă a funcționat ca sanatoriu și orfelinat – în prezent poate fi vizitat de turiști. Lucrările de renovare a castelului încă nu au început.
Sperăm că soarta castelului Ugron va fi diferită de cea a cetății Záhkő și că în câțiva ani turiștii îl pot admira așa cum a fost odinioară.
Însă tatăl lui Bod n-a acceptat ca acesta să se căsătorească cu o fată mai săracă, sub rangul său, de aceea tinerii au fugit și s-au ascuns într-o casă din pădure. Plin de furie, Záh, nu doar că i-a urmărit, dar i-a și lovit cu sabia pe îndrăgostiți. La puțin timp, tatăl și-a regretat fapta, blestemându-se – iar în urma cuvintelor magice, cetatea s-a prăbușit, iar el a murit în lacul din apropiere.
Cea mai semnificativă atracție turistică a micii localități situate pe malul pârâului din Câmpia Transilvaniei este castelul Ugron care a fost construit între anii 1909-1911 de către baronul Ugron István, diplomatul monarhiei Austro-Ungare, președintele Partidei Naționale Maghiare, curatorul Eparhiei Reformate din Ardeal. De-a lungul secolelor, localitatea Zau de Câmpie, respectiv pădurile și câmpiile înconjurătoare s-au aflat în proprietatea unor aristocrați transilvăneni, precum familiile Ugron, Aczél, Bethlen, Bánffy, Csontos și Wass.
Castelul, construit după modelul castelelor medievale din Franța, se caracterizează printr-o anume numerologie: acesta dispune de patru turnuri (reprezentând cele patru anotimpuri), douăsprezece intrări (numărul lunilor dintr-un an), patru balcoane (o lună are patru săptămâni) și cincizecișidouă de încăperi (numărul săptămânilor dintr-un an). Nu mai este de mirare nici faptul că această clădire are 365 de geamuri – astfel, domnul castelului se putea uita pe o fereastră diferită în fiecare zi a anului.
Există și o poveste legată de construirea castelului: baronul Ugron a dorit s-o primească pe iubita sa, prințesa Rusiei, într-un mod elegant, de aceea l-a rugat pe împăratul Fraz Jozef să-i permită să paveze drumul dintre gară și castel cu monede de aur. Însă împăratul avea să-și dea acordul doar cu condiția ca aceste monede să fie așezate în poziție verticală, astfel încât să nu pășească nimeni pe chipul său. Drept urmare, planul lui Ugron a eșuat – acesta nu și-a întemeiat o familie, nu a avut copii și a trăit singur în castel până la moarte, în 1948.
După această dată, castelul a devenit proprietatea statului. De-a lungul decenilor clădirea impresionantă a funcționat ca sanatoriu și orfelinat – în prezent poate fi vizitat de turiști. Lucrările de renovare a castelului încă nu au început.
Sperăm că soarta castelului Ugron va fi diferită de cea a cetății Záhkő și că în câțiva ani turiștii îl pot admira așa cum a fost odinioară.
