Pământul vrăjitoarelor - Boiu
Localitatea Boiu situată lângă Albești este alcătuită din Boiu Mic și Boiu Mare. Conform legendei populare în aceste localități vechi – printre ele și în Șoard – au trăit odată vrăjitoare…
În zonă se găsesc nu doar vrăjitoare, ci și multe peșteri – nu departe de aceste găuri misterioase a avut loc pe câmpia de la Albești una dintre ultimele bătălii ale revoluției și lupții pentru libertate din 1848-49.
Conform legendei populare aceste peșteri neobișnuite sunt foarte adânci, fără fund: dacă aruncăm o piatră în peșteră, aceasta dispare pentru totdeauna. Sătenii consideră că un câine – în timp ce fugea după un iepure – a intrat într-una din aceste peșteri, iar gazda acestuia nu l-a mai văzut niciodată. Ba chiar mai mult oamenii susțin că aceste peșteri adânci au înghițit și o vacă împreună cu căruță, respectiv au dispărut și niște fete din sat – locuitorii zonei suspectează că ele au dispărut tot în aceste peșteri.
Locuitorii satelor Boiu și Șoard le-au considerat pe vrăjitoare niște ființe foarte dibace, șirete. Au considerat că acestea – prin niște vrăjeli misterioase – au furat în mod regulat laptele dat de vacile sătenilor, iar oamenii au descoperit acest lucru destul de târziu. Însă, mai devreme sau mai târziu, oamenii au demascat pe fiecare vrăjitoare: sătenii au observat o ființă care semăna cu o femeie și care storcea lapte din colțurile eșarfei sale, iar o altă femeie a pus animalul său preferat – o broască – sub ugerul vacii, astfel vrăjind-o. Iar o altă femeie a creat pe câmpie un vârtej care l-a dus pe ciobănel, iar în timp ce acesta nu a fost acolo, vrăjitoarea a furat laptele dat de oii.
Cu timpul sătenii și-au dat seama că vrăjitoarele îi păcălesc, s-au săturat de aceste vrăjeli și au inventat multe rituri pentru a-și proteja animalele de vrăjitoare. Au considerat utilă plasarea unui cap de câine sub iesle sau – în timp ce au spus rugăciunea Tatăl nostru au înfipt de vreo patru sau cinci ori furca de fier în pământ – astfel au înlăturat intențiile rele.
Dat fiind faptul că în zonă nu mai trăiesc vrăjitoare – cel puțin localnicii nu mai povestesc despre ele – nu trebuie să ne fie frică de vârtej, putem să mergem liniștit în excursii. În vreme frumoasă putem descoperi satele mici pe jos sau mergând pe bicicletă. Satele prezente Boiu și Șoard au fost cândva locuite de sași, iar în anul 1564 s-au mutat la sat maghiarii reformați care mai târziu s-au convertit la religia unitariană.
În loc de vrăjitoarele rele din legendele populare la Boiu putem descoperi obiective istorice dacă vizităm ruinele castelului Bethlen de odinioară. Castelul a fost construit de istoricul Bethlen Farkas, cancelarul Transilvaniei în secolul al 17-lea. Clădirea le-a făcut față cu succes evenimentelor tulburătoare ale secolului al 20-lea, în deceniile comunismului în această clădire au fost amenajate birourile de stat de la Albești. Lângă castel trece râul Târnava Mare – după o inundație semnificativă care a avut loc în anul 1970 s-a înființat un baraj în apropierea castelului. Când s-au terminat lucrările, castelul a rămas fără gazdă. De la începutul anilor 1980 castelul a început să se degradeze, ușile, ferestrele, grinzile au fost luate.
Mergând mai departe spre vârful Sárkánykő de la Boiu, merită să fim atenți ca vrăjitoarele furătoare de lapte nu cumva să ne arunce în gropile fără fund.
În zonă se găsesc nu doar vrăjitoare, ci și multe peșteri – nu departe de aceste găuri misterioase a avut loc pe câmpia de la Albești una dintre ultimele bătălii ale revoluției și lupții pentru libertate din 1848-49.
Conform legendei populare aceste peșteri neobișnuite sunt foarte adânci, fără fund: dacă aruncăm o piatră în peșteră, aceasta dispare pentru totdeauna. Sătenii consideră că un câine – în timp ce fugea după un iepure – a intrat într-una din aceste peșteri, iar gazda acestuia nu l-a mai văzut niciodată. Ba chiar mai mult oamenii susțin că aceste peșteri adânci au înghițit și o vacă împreună cu căruță, respectiv au dispărut și niște fete din sat – locuitorii zonei suspectează că ele au dispărut tot în aceste peșteri.
Locuitorii satelor Boiu și Șoard le-au considerat pe vrăjitoare niște ființe foarte dibace, șirete. Au considerat că acestea – prin niște vrăjeli misterioase – au furat în mod regulat laptele dat de vacile sătenilor, iar oamenii au descoperit acest lucru destul de târziu. Însă, mai devreme sau mai târziu, oamenii au demascat pe fiecare vrăjitoare: sătenii au observat o ființă care semăna cu o femeie și care storcea lapte din colțurile eșarfei sale, iar o altă femeie a pus animalul său preferat – o broască – sub ugerul vacii, astfel vrăjind-o. Iar o altă femeie a creat pe câmpie un vârtej care l-a dus pe ciobănel, iar în timp ce acesta nu a fost acolo, vrăjitoarea a furat laptele dat de oii.
Cu timpul sătenii și-au dat seama că vrăjitoarele îi păcălesc, s-au săturat de aceste vrăjeli și au inventat multe rituri pentru a-și proteja animalele de vrăjitoare. Au considerat utilă plasarea unui cap de câine sub iesle sau – în timp ce au spus rugăciunea Tatăl nostru au înfipt de vreo patru sau cinci ori furca de fier în pământ – astfel au înlăturat intențiile rele.
Dat fiind faptul că în zonă nu mai trăiesc vrăjitoare – cel puțin localnicii nu mai povestesc despre ele – nu trebuie să ne fie frică de vârtej, putem să mergem liniștit în excursii. În vreme frumoasă putem descoperi satele mici pe jos sau mergând pe bicicletă. Satele prezente Boiu și Șoard au fost cândva locuite de sași, iar în anul 1564 s-au mutat la sat maghiarii reformați care mai târziu s-au convertit la religia unitariană.
În loc de vrăjitoarele rele din legendele populare la Boiu putem descoperi obiective istorice dacă vizităm ruinele castelului Bethlen de odinioară. Castelul a fost construit de istoricul Bethlen Farkas, cancelarul Transilvaniei în secolul al 17-lea. Clădirea le-a făcut față cu succes evenimentelor tulburătoare ale secolului al 20-lea, în deceniile comunismului în această clădire au fost amenajate birourile de stat de la Albești. Lângă castel trece râul Târnava Mare – după o inundație semnificativă care a avut loc în anul 1970 s-a înființat un baraj în apropierea castelului. Când s-au terminat lucrările, castelul a rămas fără gazdă. De la începutul anilor 1980 castelul a început să se degradeze, ușile, ferestrele, grinzile au fost luate.
Mergând mai departe spre vârful Sárkánykő de la Boiu, merită să fim atenți ca vrăjitoarele furătoare de lapte nu cumva să ne arunce în gropile fără fund.
