Cetatea lui Vityál - Eremitu
Povestea celei mai mari localități din Valea Nirajului de Sus o fac interesantă nu doar bătăliile care au avut loc pe dealul Becheci, ci și cetatea lui Vityál și legendele legate de aceasta. Există mai multe sate mici care îi aparțin satului Eremitu, sătenii trăiesc de secole din exploatare forestieră și din exploatarea pietrei, din activități agricole și din creșterea animalelor. Plimbându-ne prin pădurile înconjurătoare putem descoperi și astăzi ruinele unor cetăți care ar putea proveni din perioada migrațiilor. Existența acestora dovedesc faptul că această localitate se poate mândri cu o istorie semnificativă.
Cetatea lui Vityál ar fi putut fi una dintre aceste fortificații. Urmele, ruinele acesteia pot fi găsite și astăzi. Orbán Balázs scrie despre aceasta în următorul fel: „forma acestei cetăți nu a fost inventată de arhitecți, ci era determinată de forma vârfului de munte, și la fel ca acest vârf plat, și cetatea a devenit pătrată; ruinele zidurilor cetății au o circumferință de 246 de pași. Aceste ziduri au o grosime de patru picioare și erau construite din trahite alese cu grijă, lipite cu var fierbinte, astfel devenind atât de stabile, încât fac față și astăzi condițiilor meteorologice nefavorabile…” Conform arheologiștilor fortificația a fost construită în Evul Mediu pe fundația unei cetăți din Epoca Bronzului și este foarte probabil că era folosită de localnici ca un adăpost în timpul invaziei tătare.
Conform poporului cetatea nu a fost construită de locuitorii satului Eremitu, ci de zâne care după terminarea lucrărilor au organizat o petrecere de trei zile și trei nopți. Însă în a treia noapte venea o furtună, clădirea a fost lovită de fulger, iar cetatea zânelor a ars. Aceste ființe minunate au devenit foarte triste și au părăsit ruinele, însă poporul a inventat multe legende legate de această cetate. Mulți au considerat că se ascund comori sub cetate, însă conform oamenilor bătrâni până acum doar un singur lucru a fost descoperit de un vânător de comori norocos, nenea Pop Petru: o cheie imensă din care a fabricat o potcoavă pentru calul său.
O atracție turistică interesantă a satului Eremitu este crucea bisericii romano-catolici ridicate între anii 1808 și 1812. Această cruce ar fi putut fi creat în secolul al 14-lea și este una dintre cele mai renumite obiecte memoriale de acest tip în Transilvania. Dacă trecem prin această zonă, merită să urcăm pe dealul Becheci care ne oferă o priveliște spectaculoasă asupra Carpaților Meridionali și asupra Munților Gurghiu. Satul din apropiere, Câmpu Cetății îi așteaptă pe vizitatori cu heleștee și cu parada baloanelor. Pentru cei interesați de clădiri și de viața religioasă biserica și mănăstirea din satul apropiat Călugăreni le oferă destindere sufletească: după clădirea aflată în Șumuleu Ciuc aceasta este a doua cea mai renumită clădire a franciscanilor transilvăneni, biserica a fost construită în epoca Renașterii târzii din secolul al 17-lea.
Fiind în Călugăreni, turiștii pot vizita și renumitul Teatru de Șură în care se organizează în mod regulat diferite petreceri cu muzică și dans. Chiar dacă nu ne mai putem distra cu zânele care părăseau cetatea lui Vityál, sigur că putem găsi și astăzi în această comună tineri la fel de frumoși și veseli.
Cetatea lui Vityál ar fi putut fi una dintre aceste fortificații. Urmele, ruinele acesteia pot fi găsite și astăzi. Orbán Balázs scrie despre aceasta în următorul fel: „forma acestei cetăți nu a fost inventată de arhitecți, ci era determinată de forma vârfului de munte, și la fel ca acest vârf plat, și cetatea a devenit pătrată; ruinele zidurilor cetății au o circumferință de 246 de pași. Aceste ziduri au o grosime de patru picioare și erau construite din trahite alese cu grijă, lipite cu var fierbinte, astfel devenind atât de stabile, încât fac față și astăzi condițiilor meteorologice nefavorabile…” Conform arheologiștilor fortificația a fost construită în Evul Mediu pe fundația unei cetăți din Epoca Bronzului și este foarte probabil că era folosită de localnici ca un adăpost în timpul invaziei tătare.
Conform poporului cetatea nu a fost construită de locuitorii satului Eremitu, ci de zâne care după terminarea lucrărilor au organizat o petrecere de trei zile și trei nopți. Însă în a treia noapte venea o furtună, clădirea a fost lovită de fulger, iar cetatea zânelor a ars. Aceste ființe minunate au devenit foarte triste și au părăsit ruinele, însă poporul a inventat multe legende legate de această cetate. Mulți au considerat că se ascund comori sub cetate, însă conform oamenilor bătrâni până acum doar un singur lucru a fost descoperit de un vânător de comori norocos, nenea Pop Petru: o cheie imensă din care a fabricat o potcoavă pentru calul său.
O atracție turistică interesantă a satului Eremitu este crucea bisericii romano-catolici ridicate între anii 1808 și 1812. Această cruce ar fi putut fi creat în secolul al 14-lea și este una dintre cele mai renumite obiecte memoriale de acest tip în Transilvania. Dacă trecem prin această zonă, merită să urcăm pe dealul Becheci care ne oferă o priveliște spectaculoasă asupra Carpaților Meridionali și asupra Munților Gurghiu. Satul din apropiere, Câmpu Cetății îi așteaptă pe vizitatori cu heleștee și cu parada baloanelor. Pentru cei interesați de clădiri și de viața religioasă biserica și mănăstirea din satul apropiat Călugăreni le oferă destindere sufletească: după clădirea aflată în Șumuleu Ciuc aceasta este a doua cea mai renumită clădire a franciscanilor transilvăneni, biserica a fost construită în epoca Renașterii târzii din secolul al 17-lea.
Fiind în Călugăreni, turiștii pot vizita și renumitul Teatru de Șură în care se organizează în mod regulat diferite petreceri cu muzică și dans. Chiar dacă nu ne mai putem distra cu zânele care părăseau cetatea lui Vityál, sigur că putem găsi și astăzi în această comună tineri la fel de frumoși și veseli.
