Povești din Brâncovenești
Una dintre cele mai impresionante clădiri de pe Valea Mureșului Superior este castelul fortificat din Brâncovenești – există foarte multe legende, povești și superstiții legate de construcția și istoria acestuia.
Conform unei legende, primii locuitori ai castelului au fost niște uriași. Aceste ființe erau atât de mari, încât dacă ar fi cerut o strecurătoare de la vecinii lor din cetatea Zászpád – lângă satul Aluniș - aflat la o distanță de o oră și jumătate de ei, aceștia le-ar fi putut întinde strecurătoarea dintr-o singură mișcare. Conform altor povestiri, există mai multe tuneluri săpate în dealul din Brâncovenești, iar unul dintre acestea leagă cetatea de fortăreața din Lunca Mureșului, situată pe celălalt mal al râului.
Pe pajiștea și în pădurile de pe lângă castel locuiau zâne care apăreau la miezul nopții și făceau baie în pârâul Gödörhát. Iar în ceea ce privește satul Ideciu de Jos, aflat în apropiere, legenda spune că în cetatea Leányvár sau Spitzburg (în germană „cetate ascuțită”) erau ascunse comori. În secolul al 13-lea în această zonă s-au stabilit sașii – ei susțineau că uriașii au lăsat foarte multe comori ascunse în munte, după dispariția lor.
Clădirea din Brâncovenești, care astăzi este cunoscută sub numele de Castelul Kemény – fără nici o legătură cu numeroasele legende legate de aceasta – este foarte reală: pe lângă faptul că este unul dintre locurile de o mare însemnate pentru literatura maghiară din Transilvania, este și unul dintre cele mai vechi monumente istorice păstrate în județul Mureș. Castelul a fost construit la mijlocul secolului al 15-lea, în locul unei vechi fortificații. Forma prezentă a castelului a fost realizată în secolul următor – familia Kemény care a oferit și un principe Transilvaniei, a dobândit cetatea și moșia după anul 1648 care, fără a lua în considerare anii de comunism, au rămas în proprietatea familiei.
În renumita grădină a castelului au avut loc în anii 1920 - 1930 întâlnirile literare Helikon sub conducerea baronului Kemény János, scriitor și protector al artelor deopotrivă. Renumita masă de piatră proiectată și realizată de arhitectul Kós Károly la începutul anilor treizeci în amintirea lui Kuncz Aladár se poate vedea și astăzi. În apropierea mesei de piatră sunt înmormântați scriitorul Kemény János și soția acestuia, iar în anul 2000, în apropierea mormântului lor a fost așezată cenușa scriitorului maghiar Wass Albert.
O altă atracție turistică a localității o reprezintă biserica reformată fără turn, aflată în apropierea castelului fortificat. Aceasta a fost construită de familia Kemény în 1727, iar istoricii de artă o menționează ca pe una dintre cele mai exemplare clădiri în stil rococo ale arhitecturii ecleziastice transilvănene. Pentru turiștii care vizitează castelul fortificat și biserica reprezintă o atracție de neratat.
În Brâncovenești nu mai umblă uriașii în castelul fortificat și pe dealul din apropiere – însă fantomele marilor personalități ale literaturii maghiare transilvănene sunt prezente în renumita grădină, respectiv în colțurile ascunse ale castelului Kemény.
Conform unei legende, primii locuitori ai castelului au fost niște uriași. Aceste ființe erau atât de mari, încât dacă ar fi cerut o strecurătoare de la vecinii lor din cetatea Zászpád – lângă satul Aluniș - aflat la o distanță de o oră și jumătate de ei, aceștia le-ar fi putut întinde strecurătoarea dintr-o singură mișcare. Conform altor povestiri, există mai multe tuneluri săpate în dealul din Brâncovenești, iar unul dintre acestea leagă cetatea de fortăreața din Lunca Mureșului, situată pe celălalt mal al râului.
Pe pajiștea și în pădurile de pe lângă castel locuiau zâne care apăreau la miezul nopții și făceau baie în pârâul Gödörhát. Iar în ceea ce privește satul Ideciu de Jos, aflat în apropiere, legenda spune că în cetatea Leányvár sau Spitzburg (în germană „cetate ascuțită”) erau ascunse comori. În secolul al 13-lea în această zonă s-au stabilit sașii – ei susțineau că uriașii au lăsat foarte multe comori ascunse în munte, după dispariția lor.
Clădirea din Brâncovenești, care astăzi este cunoscută sub numele de Castelul Kemény – fără nici o legătură cu numeroasele legende legate de aceasta – este foarte reală: pe lângă faptul că este unul dintre locurile de o mare însemnate pentru literatura maghiară din Transilvania, este și unul dintre cele mai vechi monumente istorice păstrate în județul Mureș. Castelul a fost construit la mijlocul secolului al 15-lea, în locul unei vechi fortificații. Forma prezentă a castelului a fost realizată în secolul următor – familia Kemény care a oferit și un principe Transilvaniei, a dobândit cetatea și moșia după anul 1648 care, fără a lua în considerare anii de comunism, au rămas în proprietatea familiei.
În renumita grădină a castelului au avut loc în anii 1920 - 1930 întâlnirile literare Helikon sub conducerea baronului Kemény János, scriitor și protector al artelor deopotrivă. Renumita masă de piatră proiectată și realizată de arhitectul Kós Károly la începutul anilor treizeci în amintirea lui Kuncz Aladár se poate vedea și astăzi. În apropierea mesei de piatră sunt înmormântați scriitorul Kemény János și soția acestuia, iar în anul 2000, în apropierea mormântului lor a fost așezată cenușa scriitorului maghiar Wass Albert.
O altă atracție turistică a localității o reprezintă biserica reformată fără turn, aflată în apropierea castelului fortificat. Aceasta a fost construită de familia Kemény în 1727, iar istoricii de artă o menționează ca pe una dintre cele mai exemplare clădiri în stil rococo ale arhitecturii ecleziastice transilvănene. Pentru turiștii care vizitează castelul fortificat și biserica reprezintă o atracție de neratat.
În Brâncovenești nu mai umblă uriașii în castelul fortificat și pe dealul din apropiere – însă fantomele marilor personalități ale literaturii maghiare transilvănene sunt prezente în renumita grădină, respectiv în colțurile ascunse ale castelului Kemény.
