Peștera lui Zaszpad - Aluniș
În urmă cu mai multe secole teritoriul satului Aluniș situat la nord-est de Reghin putea fi locuit de sași – la acest lucru se referă numele vârfului Zászpád care ar putea fi o variantă a cuvântului Szászpad. Conform legendelor muntele a fost numit după regele sașilor care trăia acolo și care avea o fiică frumoasă. Fata a fost răpită de balaurul care trăia în munte și degeaba au venit viteji, cavaleri și fii de împărat din tărâmuri îndepărtate, nimeni nu a reușit să-l învingă pe balaur.
În sfârșit a venit un ciobănel isteț din Aluniș care avea o singură dorință: împăratul să-i dea cea mai lucioasă sabie și să pună în fața peșterii cea mai frumoasă fată din zonă pentru a-i distrage atenția balaurului. De îndată ce balaurul a ieșit din peșteră, ciobănelul i-a tăiat cele șapte capete. În semn de recunoștință regele i-a oferit ciobănelului fiica sa – la nuntă au dansat atât de mult, încât au doborât toți copacii, de atunci nu se mai găsesc copaci pe vârful Szászpad.
Conform unei alte legende și tătarii s-au stabilit pe Zászpád care și-au păstrat comorile furate într-o peșteră închisă. Oamenii i-au alungat pe tătari din zona satului Aluniș, însă cel mai probabil aceștia au blestemat comorile ascunse deoarece toți vânătorii de comori au fost înghițiți de pământ. Timp de mai mulți ani oamenilor le era frică de acel loc deoarece credeau că cei care intră prin ușa de fier nu se vor mai întoarce niciodată. Unii susțin că în peșteră trăiește un leu: dacă cineva aruncă o piatră în peșteră, se aude un mormăit înfricoșător.
Cel mai probabil satul Aluniș a fost numit după alunii din zonă. Aici chiar a existat o cetate: așa-numitul castel Mentővár s-ar fi putut fi construit în anii 1300. Timp de mai multe secole oamenii din zona Mureșului de Sus fugeau în această cetate care trebuia să le facă față nu numai invaziilor tătare, ci și altor situații periculoase.
Ruinele cetății pot fi văzute și recunoscute cu ușurință și astăzi de vizitatorii satului. Această mică localitate este înconjurată de păduri, câmpii, pășuni și pârâuri, de aceea reprezintă un teren de vânătoare extraordinar. Conform poporului în pădurile aflate în apropierea satului Aluniș au mers la vânătoare principi, regi, prinți și bineînțeles moșieri locali.
Biserica din Aluniș este un monument istoric semnificativ deoarece sanctuarul bisericii a fost construit în secolul al 15-lea. De-a lungul secolelor biserica a fost extinsă, însă în anul 1801 a fost distrusă într-un incendiu. În biserică se găsesc obiecte de artă semnificative: o cană de staniu din anul 1620 și un clopot fabricat în anii 1660.
Dacă vremea este frumoasă și urcăm pe vârful Zászpád care are o înălțime de 1241 de metri, putem vedea și orașul Târgu Mureș. Să nu ne fie frică deoarece urmașii ciobănelului din legendă își pasc și astăzi oile acolo, iar în peșteră nu trăiesc nici tătari, nici monștri.
În sfârșit a venit un ciobănel isteț din Aluniș care avea o singură dorință: împăratul să-i dea cea mai lucioasă sabie și să pună în fața peșterii cea mai frumoasă fată din zonă pentru a-i distrage atenția balaurului. De îndată ce balaurul a ieșit din peșteră, ciobănelul i-a tăiat cele șapte capete. În semn de recunoștință regele i-a oferit ciobănelului fiica sa – la nuntă au dansat atât de mult, încât au doborât toți copacii, de atunci nu se mai găsesc copaci pe vârful Szászpad.
Conform unei alte legende și tătarii s-au stabilit pe Zászpád care și-au păstrat comorile furate într-o peșteră închisă. Oamenii i-au alungat pe tătari din zona satului Aluniș, însă cel mai probabil aceștia au blestemat comorile ascunse deoarece toți vânătorii de comori au fost înghițiți de pământ. Timp de mai mulți ani oamenilor le era frică de acel loc deoarece credeau că cei care intră prin ușa de fier nu se vor mai întoarce niciodată. Unii susțin că în peșteră trăiește un leu: dacă cineva aruncă o piatră în peșteră, se aude un mormăit înfricoșător.
Cel mai probabil satul Aluniș a fost numit după alunii din zonă. Aici chiar a existat o cetate: așa-numitul castel Mentővár s-ar fi putut fi construit în anii 1300. Timp de mai multe secole oamenii din zona Mureșului de Sus fugeau în această cetate care trebuia să le facă față nu numai invaziilor tătare, ci și altor situații periculoase.
Ruinele cetății pot fi văzute și recunoscute cu ușurință și astăzi de vizitatorii satului. Această mică localitate este înconjurată de păduri, câmpii, pășuni și pârâuri, de aceea reprezintă un teren de vânătoare extraordinar. Conform poporului în pădurile aflate în apropierea satului Aluniș au mers la vânătoare principi, regi, prinți și bineînțeles moșieri locali.
Biserica din Aluniș este un monument istoric semnificativ deoarece sanctuarul bisericii a fost construit în secolul al 15-lea. De-a lungul secolelor biserica a fost extinsă, însă în anul 1801 a fost distrusă într-un incendiu. În biserică se găsesc obiecte de artă semnificative: o cană de staniu din anul 1620 și un clopot fabricat în anii 1660.
Dacă vremea este frumoasă și urcăm pe vârful Zászpád care are o înălțime de 1241 de metri, putem vedea și orașul Târgu Mureș. Să nu ne fie frică deoarece urmașii ciobănelului din legendă își pasc și astăzi oile acolo, iar în peșteră nu trăiesc nici tătari, nici monștri.
