Trasee / Plimbare istorică în Sighișoara

Cetatea Sighișoara este parte a patrimoniului UNESCO din 1999 - este singura cetate locuită din Europa. Este o cetate vie, care atrage an de an tot mai mulți turiști. Cetatea Sighișoara în prima jumătate a secolului al XIV-lea era o așezare cu valențe orășenești şi totodată centrul și reşedinta unei unități administrative și juridice: scaunul Sighișoara, unul din cele șapte scaune subordonate Sibiului. Sighișoara este amintită ca „civita” în 1367, alături de Cluj și Sibiu.

Sighișoara se dezvoltă ca un puternic centru meșteșugăresc, își definitivează organizarea administrativă a orașului și a scaunului conform unui document din 1393, unde se menţionează participarea preotului și a unor meșteșugari la conducere. Orașul devine un puternic centru comercial, crește numărul breslelor, făcând din Sighișoara unul din cele mai puternice centre meșteșugărești din Transilvania.

În evul mediu fortificaţia cetății avea 14 turnuri, azi doar 9 dintre acestea ne amintesc de acea perioadă. Turnul cu ceas este situat pe latura de sud – est a platoului inferior al cetății și face parte din complexul porții din față, ce asigură accesul în Cetate din Orașul de jos. Turnul are o înălțime de 65 metri cu 5 nivele, ultimul fiind puțin mai retras și cu o galerie deschisă. Parterul turnului datează din secolul al XIV-lea. În secolul al XVI-lea turnul avea 4 turnulețe înalte pe acoperiș, semn al statutului orașului, având dreptul de a acorda pedeapsa cu moartea. În urma incendiului din 1676 turnul arde și este refăcut de meșteri de formație barocă. În interior, pe fiecare nivel turnul are câte două încăperi. 

În 1648 la nivelul 4 este instalat ceasul. Figurinele făcute din lemn de tei, reprezentând zilele săptămânii sub chipul zeilor antici și zeițele Păcii, Dreptății, ziua și noaptea și doi toboșari care bat sferturile de oră, au fost refăcute în 1677. La sfarșitul secolului al XIX-la a devenit muzeu de istorie a orașului. Alte 8 turnuri mai mici ne încântă privirea și lasă mintea să zboare aducând multe întrebări „oare cum munceau breslele aici” sau „cum luptau oamenii în caz de invazie”. Amintim aici turnul și bastionul cositorarilor, turnul tăbăcarilor, turnul fierarilor, turnul și bastionul cizmarilor, turnul croitorilor, turnul cojocarilor, turnul și bastionul măcelarilor, turnul frângherilor. Toate aceste turnuri erau legate între ele de un zid de apărare de o lungime de 960 m.

 Este atestată pentru prima dată în 1298. Alte mențiuni apar cu prilejul unor donații făcute către mănăstire. La mijlocul secolului al XVI-lea odată cu trecerea sașilor la reformă, devine biserică parohială a comunității săsești. La 1550 biserica devine sediul primăriei orașului. Corpul mănăstiresc a fost integral demolat pentru construirea prefecturii comitatului Târnava Mare. 

Interiorul bisericii este dominat de elemente de arhitectură și de mobilier artistic specifice perioadei timpurii a barocului, reprezentat de stâlpii și bolțile navelor, altarul foarte încărcat, stranele, amvonul cu baldachin, orga pictată, balustradele pictate, precum și covoarele orientale care împodobesc interiorul bisericii. 
În interiorul bisericii se distinge cristelnița de bronz, turnată în secolul al XV -lea. Cristelnița este cea mai veche piesă din biserică. 
Biserica are în posesie 39 de covoare anatoliene, majoritatea din secolul al XVII –lea. Covoarele sunt donații făcute de negustorii bogați, staroștii breslelor mai puternice, de patriciatul oraşului.

Casa cunoscută astăzi sub numele de Vlad Dracul este, se pare, cea mai veche construcție civilă din Cetatea Sighișoara păstrată până astăzi. Ca dovadă a acestui lucru stă bolta semicilindrică din piatră de râu de la parterul clădirii, datată în secolul al XIV-lea. Este situată în zona centrală a cetății și a fost o clădire publică, aparținând corpului de pază, cu rol de casă de oaspeți.
Numele pe care-l poartă se leagă de perioada 1431 și 1436, când Vlad al II-lea, supranumit Dracul, cavaler al ordinului Dragonului, s-a aflat la Sighișoara în așteptarea urcării pe tronul țării Românești. În perioada petrecută aici, a înființat o monetărie unde a bătut monedă proprie care a circulat în toată Transilvania. Se presupune ca aici s-a născut în 1431 fiul său, Vlad Țepeș, cel care a inspirat faimosul personaj Dracula al scriitorului Bram Stoker. Astăzi Casa „Vlad Dracul” adăposteşte un restaurant în stil medieval, care satisface pretențiile turiștilor de pretutindeni.

Numele casei este dat de cerbul aflat pe colțul casei. 

Construită în secolul al XIII-lea, cu modificări ulterioare din secolele XIV, XVI, XVII si XVIII. este probabil cea mai importantă clădire a cetății. În 2001 a avut loc redeschiderea casei restaurate de către fundația Messerschmitt Munchen. Lucrările de restaurare au pus în valoare tavanele casetate, o cameră pictată și pictura exterioară.

În prezent, clădirea extrem de funcţională, cuprinde o pensiune modernă, un cafe-restaurant cu mâncăruri tradiționale și un centru cultural romano – german.

Cetatatea din Sighișoara adăpostește case vechi care în trecut au fost locuite de familii bogate. Casele din Piața Cetății și din Piața Muzeului reprezintă rezultatul modificărilor după marele incendiu de la 1676. Cele mai multe case după incendiu și-au modificat fațadele. Fiecare casă din cetate este caracterizată de o arhitectură aparte. Piaţa Cetății a adăpostit pentru o vreme „stâlpul infamiei” și „tribuna” pe care se judecau în public procesele capitale.

Piața Cetății era și un puternic spațiu comercial medieval. Statutele medievale precizau locul unde se vindeau mărfurile produse în interiorul cetății. Piața Cetății și-a recăpătat vechea funcție de desfășurare a comerțului în zilele noastre, dar sub o altă formă: aceea de a comercializa obiecte de artizanat – suveniruri pentru cei care vizitează cetatea. 

Scara acoperită sau Scara școlarilor are în prezent 176 trepte și a fost construită în anul 1642, cu scopul de a proteja elevii de vremea nefavorabilă, în drumul lor spre școala din vârful dealului. Inițial a avut 300 trepte, dar, în urma modificărilor din anul 1842, numărul acestora a fost redus. Ultima renovare a avut loc în perioada 1965-1966, iar de atunci a rămas una dintre cele mai populare atracții turistice din cetatea medievală.

Constituie cel mai valoros monument arhitectonic al Sighișoarei, fiind unul dintre edificiile reprezentative al stilului gotic din țara noastră. Biserica evanghelică Sf. Nicolae este situată pe micul platou de pe vârful dealului în zona unei cetățui atestată în secolul XII-XIII construită de secui. Actuala clădire este o biserică hală cu trei nave, turn de vest masiv inclus în colaterale și acoperit parțial de acoperișul masiv al halei în două ape, cor alungit cu două trave și absidă poligonală, suprapus criptei romanice, sacristie cu două nivele pe latura de sud, portic la intrarea de sud, bogată în sculptura gotică (portaluri, ferestre, statui) și pictură murală exterioară și interioară precum și piese de mobilier renescentist. Între secolul al XIII-lea și începutul secolului al XVI-lea au loc transformări a bisericii din deal. Lucrările la biserică au fost finalizate în jurul anului 1523. Principalele elemente de atracție în această biserică sunt tabernaculul și amvonul lucrate în piatră, datate din secolul al XV-lea. Altarele de la biserica din deal sunt dedicate Sfăntului Nicolae, Sfintei Ursula. Biserica a fost restaurată între 1993-2001 la inițiativa fundației Messerschmitt München. În anul 2004 pentru buna restaurare, biserica primeşte premiul „Europa nostra”. Destinația Bisericii din Deal va fi de muzeu liturgic, constituit din obiectele de cult din bisericile evanghelice din satele în care nu mai există comunitate săsescă.