Castele - Cetăți
Cetatea Sighișoara
Cetatea Sighișoara este parte a patrimoniului UNESCO din 1999 - este singura cetate locuită din Europa. Este o cetate vie, care atrage an de an tot mai mulți turiști. Cetatea Sighișoara în prima jumătate a secolului al XIV-lea era o așezare cu valențe orășenești şi totodată centrul și reşedinta unei unități administrative și juridice: scaunul Sighișoara, unul din cele șapte scaune subordonate Sibiului. Sighișoara este amintită ca „civita” în 1367, alături de Cluj și Sibiu.Sighișoara se dezvoltă ca un puternic centru meșteșugăresc, își definitivează organizarea administrativă a orașului și a scaunului conform unui document din 1393, unde se menţionează participarea preotului și a unor meșteșugari la conducere. Orașul devine un puternic centru comercial, crește numărul breslelor, făcând din Sighișoara unul din cele mai puternice centre meșteșugărești din Transilvania.
Află mai mult
Cetatea Târgu Mureș
Construcția cetății din Târgu Mureș a avut loc la începutul epocii moderne. După mai multe devastări ale orașului, biserica franciscană care se afla pe teritoriul actual al cetății a fost fortificată în prima parte a secolului al XVII-lea. Lucrările de construcție au fost începute pe vremea primarului Borsos Tamás, iar în urma acestor lucrări care au durat aproximativ un jumătate de secol s-a edificat cetatea cu bastioane și fortificații speciale. Construirea, întreținerea și protecția bastioanelor și a zidurilor a căzut în sarcina breslelor care funcționau la vremea respectivă în Târgu Mureș, care deținea rangul de oraș liber regal (din anul 1616). Primele două bastioane s-au construit în partea de vest a cetății, fiind vorba de Bastionul Mic (1604) și Bastionul Porții (1613), după care a fost construit în colțul de sud-vest Bastionul Tăbăcarilor (1620), iar la mijlocul laturii de sud s-a edficat Bastionul Blănarilor (1629), apoi la capătul estic al cetății Bastionul Dogarilor (1633). Tot pe latura sud-vestică s-a înălțat Bastionul Croitorilor (1640) fiind urmat de Bastionul Măcelarilor (colțul nord-estului). În perioada construirii cetății pe teritoriul acestuia au fost construite și case de locuit. Aceste case au fost demolate în secolul al XVIII-lea când o garnizoană austriacă s-a instalat în cetate. În această perioadă, bastioanele au căpătat noi funcții, de asemenea au suferit numeroase modificări și reconstrucții interioare.Cetatea a căpătat aspectul pe care vedem și astăzi, asemănător celui din secolul al XVII-lea, cu ocazia lucrărilor de reconstrucție din anii 1960.
Află mai mult
Castelul Rhédey - Sângeorgiu de Pădure
Expoziția comemorativă dedicată satului inundat Bezidu Nou La 6 km de orașul Sângeorgiu de Pădure s-a aflat odinioară, satul Bezidu Nou. În prezent această localitate nu mai există, fiind sub ape, ca victimă a regimului comunist. O expoziție comemorativă din castelul Rhédey este dedicată acestui sat. Când intrați în această încăpere, aveți la dispoziție 5 minute pentru a citi istoricul localității și pentru a privi obiectele expuse, obiecte care au aparținut oamenilor din Bezidu Nou. După 5 minute se închid luminile și se încearcă redarea unei zile din viața localității. În mijlocul încăperii se află macheta satului, în culoare albă pentru că vorbim despre o localitate inexistentă, iar deasupra acesteia se află suspendat conturul lacului. Tot în această încăpere sunt expuși șase stâlpi, reprezentând cele șase religii care au coexistat în Bezidu Nou, iar pe fiecare în parte este inscripționat forma lor de salut. Expoziția permanentă de pictură Datu Victor Expoziția permanentă de pictură din Castelul Rhedey ne invită în lumea pictorului Victor Datu, care la 84 de ani, este unul dintre promotorii cubismului în România și unul dintre cei mai originali pictori mureșeni. Victor Datu s-a născut în 13 iunie 1932, la Sângeorgiu de Pădure și este și azi o prezență artistică reală în cadrul manifestărilor expoziționale locale și naționale. În lucrările sale găsim contrastul dintre nou și exemplul artei din trecut, asocierea dintre violența inițiativei și liniștea tradiției, dar și respectul față de ținuta profesională.
Află mai mult
Castelul Bethlen - Criș
Castelul construit în stil renascentist datează din sec. XV. Clădirea și bastionul circular au fost construite în jurul unei curți având plan pătrat. Este unul dintre cei mai frumoși exemplari ai arhitecturii de locuire și de apărare renascentiste din Transilvania, cu elemente gotice care se regăsesc în capelă. Castelul este în proprietatea familiei Bethlen, în prezent se află în folosința Fundației Dévai Szent Ferenc.
Află mai mult
Cetatea Țărănească - Saschiz
Incinta principală a cetății întărite cu trei turnuri, a fost construită în primele decenii ale secolului al XV-lea, dezvoltându-se până în secolul al XVII-lea prin extinderea suprafeței și a numărului de turnuri. Cetatea a fost funcțională pâna în secolul al XX-lea. Aceasta domină împrejurimile și are o vizibilitate bună spre principalele drumuri și văi laterale. Se presupune că această cetate a fost contruită prin asocierea a șapte sate - Saschiz, Cloasterf, Archita, Daia, Criţ, Diawaldia şi Adamsdorf (ultimele două azi dispărute). În caz de nevoie, locuitorii celor 7 comune şi-au câştigat dreptul de a se adăposti înăuntru. Cetatea avea 6 turnuri (4 de colţ şi 2 de poartă): Turnul de Pază, care nu mai există, Turnul Intrării sau Turnul Slăninii, Turnul Preoţilor, Turnul Boierilor, Turnul Pulberii şi Turnul Şcolii - toate unite printr-un drum de strajă care mergea de-a lungul zidului de apărare. Între turnuri, de-a lungul zidurilor erau construite cămări de provizii. Pe latura de nord și sud au fost construite locuințe pentru a putea fi folosite de către refugiați.
Află mai mult
Castelul Teleki - Gornești
Construit în stil Grassalkowich, după planurile arhitectului Mayerhoffer între anii 1771-1778, pe locul unei foste cetăți medievale, din ordinul noului proprietar Mihai Teleki. Cele 52 de camere și 365 de ferestre ale sale, simbolizând săptămânile și zilele anului, constituie farmecul castelului. Planul castelului este sub forma de U având o cupolă centrală înaltă deasupra sălii de recepție. Decorația fațadelor este simplă, excepție pavilionul central, care este decorat cu pilaștri cu capiteluri ionice și ferestre în arc cu ornamente rococo, deasupra cărora se află câte o altă fereastră de formă ovală. Cea mai frumoasă parte a castelului o reprezintă salonul mare de la etaj, unde s-a păstrat tencuiala originală, cele două sobe de porțelan alb în stil rococo și trei candelabre. Parcul castelului era de inspiraţie franceză la început, pentru ca din secolul al XIX-lea să fie transformat în unul inspirat din cultura englezească. În parcul palatului au fost adăugate 11 statui ce se împart în două categorii: 7 sculpturi reprezentând zeități ale Antichității, iar 4 reprezintă tipuri umane satirizate din istoria Franței. În 1949 ansamblul a fost naționalizat, iar în 1956, după o epidemie de tuberculoză, a fost transformat în preventoriu TBC pentru copii. Retrocedat în 2006, a intrat în posesia urmașilor familiei Teleki abia în 2011 și introdus în circuitul turistic. Între 13 septembrie și 1 noiembrie castelul Teleki o să fie deschis numai sâmbătă și duminică.Orarul vizitelor ghidate în castel (durata 30-45 de minute):Deschis în fiecare zi între orele 10:00-18:00, marți închis ( în afară de grupuri care au rezervație).10:00 - 11:00 - 12:00 - 13:00 - 14:00 - 15:00 - 16:00 -17:00
Află mai mult
Castelul de vânătoare - Lăpușna
Castelul Regal de Vanatoare Lăpușna aflat la 45 de km de Reghin, în Munții Gurghiului, pe valea cu acelasi nume este situat la o altitudine de 815m, în comuna Ibănești, sat Lăpușna, într-o zonă muntoasă deosebită și are o poveste aparte. Castelul a fost construit între anii 1925-1926, însă a fost finalizat și decorat abia în 1933. El a aparținut regilor României ( Ferdinand, Carol al 2-lea si Mihai I ) pana în anul 1949 cand a fost naționalizat. În perioada în care Nicolae Ceaușescu s-a aflat la conducerea statului, Castelul de la Lăpușna a devenit castel de vânătoare iar aici au poposit nume mari ale politicii internaționale, îndeosebi lideri comuniști din estul Europei. Complexul este situat în mijlocul unei păduri de brad și este format dintr-un castel cu șase corpuri de clădire cu 23 de camere, o casă de vânătoare cu 12 camere și teren forestier de peste 4 hectare. Totul este construit din lemn masiv de molid, sculpturile perfect conservate de mai bine de 90 de ani neavând nici o crăpătura. Vitraliile sunt originale, sobele de teracotă sunt unicate, comandate la Viena, iar geamurile duble sunt din sticlă realizată manual, de asemenea, candelabrele, feroneria, toate sunt făcute din fier forjat, lucrat manual, comandate la meșteri locali. În sala de jocuri de la parterul castelului o masă de șah a fost construită pentru a-i face pe plac lui Mihail Sadoveanu, apropiat al casei regale și împătimit al jocului minții.
Află mai mult
Castelul Rákóczi-Bornemisza - Gurghiu
La 13 km de Reghin, în centrul localității Gurghiu, chiar la poalele Dealului Cetății întâlnim ansamblul Castelului Rákóczi-Bornemisza. Începuturile castelului le regăsim în timpul principelui Gheorghe Rákóczi I (1593-1648), care a dorit să realizeze o reședință mai accesibilă în timpul partidelor de vânătoare la care adesea participa în Munții Gurghiului. Din 1717 este concesionat vicecancelarului Ioan Bornemisza și urmașilor acestuia pe o perioadă de 99 de ani. Familia Bornemisza investește în domeniul pe care îl administra ridicând noi clădiri în jurul castelului. În prezent Castelul Rákóczi-Bornemisza se află în custodia Muzeului Județean Mureș. În fiecare an, de „Ziua Porților Deschise”, se organizează ateliere de pedagogie muzeală prin care participanții au ocazia de a descoperi istoria castelului. În cadrul curții castelului se poate vizita parcul dendrologic, înființat prin anul 1740 de familia Bornemisza. În incinta parcului există peste 350 de specii rare de arbori, dintre aceștia peste 100 sunt arbori exotici, aduși din alte țări. Parcul oferă vizitatorilor săi un bun prilejul de a se relaxa într–o ambianță naturală, iar celor pasionați de botanică, posibilitatea de a–și îmbunătăți cunoștințele.
Află mai mult
Castelul Kemény - Brâncovenești
Se află la 38 km de Târgu Mureş şi la 11 km de Reghin, în direcţia Deda. Așezarea a fost deținută de familia Kemény timp de trei sute de ani. Clădirea cu două etaje, prevăzută cu bastioane la cele patru colțuri, și-a primit forma actuală în timpul reconstrucțiilor dintre anii 1537 și 1557, iar în 1818 a dobândit înfățișarea barocului târziu, pe care o reflectă cu fidelitate până în prezent. Clădirea a jucat un rol cultural semnificativ în perioada interbelică. Din inițiativa contelui János Kemény, în 1926, cu ocazia fondării asociației culturale ardelenești „Helikon”, au fost invitați în castel 28 dintre cele mai proeminente personaje literare maghiare ale timpului. Din acest moment, timp de 20 de ani, castelul a devenit centrul întâlnirilor literare ale scriitorilor maghiari din Ardeal. Parcul oferă loc de veci fostului conte János Kemény și scriitorul Albert Wass. Al doilea război mondial nu a provocat mari distrugeri castelului, însă după ce familia a părăsit domeniul, populația a devastat complet clădirea, iar după 1949 aceasta a devenit azil pentru copii cu handicap psihic sever.Din anul 2014, castelul a ajuns din nou în proprietatea familiei Kemény, care l-a deschis pentru public!Program (aprilie - octombrie):marți - vineri 10.00 – 17.00 sâmbătă – duminică 9.00 – 18.00Luni închis.Tururile sunt ghidate și necesită programare prealabilă! Contact:+4 0741 225 141Adresă: str. Castelului nr. 215, BrâncoveneștiWeb: www.marosvecs.com Facebook: https://www.facebook.com/MarosvecsiKemenyVarkastely
Află mai mult
Castelul Bálintitt - Ernei
Castelul familiei Bálintitt, construit în stil neobaroc în secolul al XVIII-lea, se află în comuna Ernei, la o distanță de 12 km de Târgu Mureș. Castelul a suferit câteva modificări în anul 1946, aripa nordică a acestuia a fost demolată, astfel clădirea din forma inițială „ U„ capătă forma literei „L”, pierdând simetria inițială. Parcul castelului se afla pe dealul de lângă clădire, astăzi pot fi văzute doar rămășițele acestuia. Iazul din mijlocul parcului cândva uriaș era decorat cu numeroase flori și copaci, și era plin cu bărci.
Află mai mult
Castelul Ugron - Zau de Câmpie
Între Luduș și Sărmaș, pe dealul de deasupra satului Zau de Câmpie, puteți găsi frumosul castel Ugron chiar și în starea sa neglijată. Clădirea este în momentul de față în proprietatea Consiliului Județean Mureș. Fostul său proprietar, chiar și la naționalizare, era István Ugron. Castelul fost construit de fostul diplomat István Ugron, care a servit drept consul pentru monarhia austro-ungară timp de 32 de ani, inclusiv în New York, Rusia, Varșovia și București. După primul război mondial, el a decis să-și încheie cariera și să se stabilească acasă în Transilvania. Nu avea familie, deși circulau legende despre o domnișoară franceză din Loire, dar chiar și despre fiica țarului rus, cu care s-ar fi căsătorit, și pe care ar fi adus în noul castel. Avea vârsta de 46 de ani în 1908, când a început lucrările de construcție, dorea să aibă o casă modernă și frumoasă. Terminată în 1912, castelul este ultima copie a castelelor istorice transilvănene. După naționalizare, nu mai rămăsese nimic din mobilierul castelului, covoarele și colecțiile de artă au dispărut. Înăuntru, clădirea a suferit anumite transformări, a servit și ca o școală, mai târziu un orfelinat. Consiliul Județean Mureș a efectuat lucrări de recuperare pentru a preveni ca starea clădirii să se agraveze. Pe lista monumentelor din România apare cu numărul MS-II-a-A-16073.
Află mai mult
Castelul Kornis-Rákóczi-Bethlen - Iernut
În secolele 14-16. pe locul actualului castel din Iernut se afla conacul și mai apoi cetatea familiei Bogati. Amplificarea castelului, proiectată și inițiată de Simion Pecsi, cancelarul principelui Gabriel Bethlen, a fost realizată între anii 1626-1629 de către principe. Arhitectul italian al acestuia, Giacomo Resti da Verna a integrat clădirile deja existente, într-un proiect mai amplu, cu patru bastioane de colț. Construcțiile au fost finalizate în anii 1649-1656, în timpul domniei lui Gheorghe Rakoczi al II-lea. După căderea principatului, domeniul din Iernut i-a revenit cancelarului contele Gabriel Bethlen în 1758, dar a fost pierdut în timpul unui joc de cărți de către un descendent nedemn al acestuia în 1885. Castelul și domeniul au fost transformate de către Statusul Romano-Catolic din Transilvania în școală agricolă. Un liceu cu acest profil a funcționat în clădire și în deceniile de după naționalizarea averilor ecleziastice.Sursa: Kovács András: Iernut – Castelul. Ed. Kriterion, Cluj-Napoca, 2013.
Află mai mult
Castelul Degenfeld - Cuci
Prima atestare documentară a localității Cuci datează din secolul al 14-lea. Primul proprietar cunoscut al domeniului a fost familia Pekry. Pekry Lőrinc a trecut la religia catolică și a primit rangul de conte în 1692. general al curuților el moare în 1709. Soția lui, Petrőczy Kata Szidónia, este considerată prima poetă maghiară. După moartea lui Pekry, în următoarele aproape o sută de ani, domeniul Cuci s-a moștenit pe linie feminină: fiica lor, Pekry Polixénia s-a căsătorit cu baronul Daniel István. Din această căsătorie s-a născut Daniel Polixenia. Prin căsătoria ei cu baronul Wesselényi István, moșia a devenit proprietatea acestuia. Fiica lor, Mária, căsătorindu-se cu contele Teleki Ádám, domeniul a devenit proprietatea familiei Teleki. În urma căsătoriei, în 1800, a lui Teleki Anna cu contele Degenfeld Schonburg Miksa, moșia devine proprietatea familiei Degenfeld și este una dintre cele mai vechi domenii ale familiei din Transilvania. Cu toate acestea, familia Degenfeld a trăit în principal la Ardusat. După moartea lui Degenfeld Miksa, domeniul de la Cuci a fost moștenit de fiul lui cel mare, Ottó, care a trăit la Szirák (Ungaria). După 1849, Degenfeld Lajos, fiul minor al lui Ottó va deveni moștenitorul domeniului de la Cuci. La începutul secolului 20., Degenfeld Lajos a efectuat unele lucrări de modernizare, iar în 1907 a construit două extensii laterale la conacul vechi (probabil, construit la începutul secolului al 19-lea). Apoi a dat proprietatea fiului său Kristóf, acesta devenind astfel fondatorul ramurei de Cuci a familiei. După naționalizare, castelul a fost folosit ca primărie, dispensar medical și bibliotecă. Familia Degenfeld l-a redobândit în anul 2010.Astăzi castelul este folosit ca și centru cultural. În castel se organizează regulat vizite ghidate, iar pe vizitator îl așteaptă expoziții dedicate istoriei familiei, o expoziție dedicată primei reprezentante a literaturii baroce maghiare, Petrőczy Kata Szidónia sau chiar și un escape room. Clădirea poate fi vizitată în weekend, cu programare prealabilă prin telefon sau e-mail.Contact:E-mail: procastellumdegenfeld@outlook.com +40 720 416 784
Află mai mult
Castelul Máriaffi - Sângeorgiu de Mureș
Pe culmile comunei Sângeorgiu de Mureș, într-un cadru frumos, se află castelul pe două nivele al familiei Máriaffi, construit în 1870.
Află mai mult
Castelul Pekry-Radák - Ozd
Primul lucru care întâmpină călătorul când intră în localitatea Ozd, este castelul Pekry-Radák, un castel de formă dreptunghiulară cu bastioane în colţuri, construit în stil renascentist cu elemente baroce (și gotice), aflat pe o creastă deasupra satului.
Află mai mult
Conacul Barabássy - Idrifaia
Cel mai prestigios locuitor al satului Idrifaia a fost, fără îndoială, Barabássy Lénárd, vicevoievod al Transilvaniei și subprefectul secuilor. În 1508 și-a construit conacul din Idrifaia, care după unii istorici a fost prima clădire renascentistă din Transilvania. În 1686 conacul lui Barabássy ajunge în posesia familiei Bethlen din Ictar, care în anul 1745 renovează clădirea în stil baroc, o extinde, apoi, în 1803 o modernizează, adăugând sobe de teracotă și o fântână sculptată în grădină.
Află mai mult
Castelul Dániel- Gănești
Potrivit unor surse istorice, proprietarul castelului în stil neoclasic din secolul al XIX-lea, Dániel Mihály era descendentul familiei armenești Dániel din Gherla, castelul și moșia fiind probabil cumpărate de acesta. În anul 1949, în momentul naționalizării proprietății, fiul lui Dániel Mihály era al doilea proprietar.
Află mai mult
Castelul Haller - Ogra
Castelul Haller a fost construit în secolul al XVII-lea și a fost pe rând în proprietatea mai multor familii nobiliare transilvănene. În 1610 moșia, împreună cu satul Ogra au intrat în proprietatea familiei Haller și au și rămas în proprietatea familiei timp de 300 de ani. Forma actuală a primit-o în secolul al XVIII-lea, după transformarea conacului care se afla în locul actualului castel. În timp, acesta a avut diferite destinații (școală, internat, grădiniță, dispensar sătesc), ca mai târziu, după retrocedare, să fie vândut de către moștenitori și transformat într-un hotel castel, de către o companie privată.În prezent, castelul oferă locuri de cazare, un restaurant și centru wellness.
Află mai mult
Conacul Zichy - Voivodeni
Conacul este un exemplu frumos al barocului transilvănean de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care a intrat în proprietatea familiei Zichy la sfârșitul sec. al XIX-lea.
Află mai mult
Castelul Teleki - Dumbrăvioara
Construcția a fost începută în 1769 de cancelarul Transilvaniei, Sámuel Teleki, fondatorul Bibliotecii Teleki din Târgu Mureș și continuată de strănepotul lui, exploratorul Teleki Sámuel. Acesta a unit corpurile existente din secolul al XVIII-lea, transformându-le într-un tot unitar.
Află mai mult
Conacul Simén - Călimănești
Conacul a fost construit pe un deal, cu vedere spre râul Târnava Mică, iar acest amplasament a permis construirea de beciuri boltite. Printre oaspeții de seamă ai conacului se numără poetul național al maghiarilor, Petőfi Sándor și scriitorul maghiar Jókai Mór.
Află mai mult
Castelul Bethlen - Bahnea
Construit în 1545 de Bethlen Farkas, a fost transformat mai târziu, între anii 1679 - 1719. Cu această ocazie, clădirea a fost fortificată cu un zid de piatră, câte un turn octogonal de bastion și de poartă la cele patru colțuri. Aici va funcționa un hotel și un centru de evenimente.În curs de restaurare.
Află mai mult