Făcătoarele de îngeri - anulat

Spectacol de teatru documentar de dans popular,
în memoria crimelor petrecute în anii 1920–1930 în Nagyrév și împrejurimi

Spectacolul de teatru-dans popular transportă spectatorul în satul Nagyrév din Tiszazug, la începutul secolului XX – un sat aparent liniștit din Câmpia Maghiară, unde, sub suprafața vieții cotidiene, se ascund secrete întunecate. Povestea oferă o privire în viața unei mici comunități rurale, dominată de sărăcie, norme sociale stricte și vulnerabilitatea femeilor. În această lume, căsătoria nu este de multe ori despre dragoste, ci despre supraviețuire, iar dominația masculină și așteptările sociale apasă asupra femeilor ca o închisoare moștenită. Femeile din sat își împărtășesc între ele suferințele: abuzul, sărăcia, căsătoriile forțate și lipsa perspectivelor sunt destinul lor, din care nu există scăpare – decât dacă își iau soarta în propriile mâini. O moașă bătrână, „Tanti Zsuzsa”, cunoscută în sat pentru aducerea pe lume a copiilor, avorturi secrete și alte probleme feminine, le oferă femeilor o nouă posibilitate: arsenicul. Otravă care acționează pe nesimțite, capabilă să facă să dispară fără urmă soți tiranici, copii nedoriți, capi de familie care aduc mizerie. La început, femeile sunt nesigure, dar alianța tăcută devine tot mai strânsă, iar bărbații încep să dispară unul câte unul din sat. Femeile, care până atunci își plângeau una alteia durerile, acum își transmit rețeta cu o privire complice: o linguriță în supă, un vârf de cuțit în vin – și libertatea se apropie.

Povestea se desfășoară prin simbolistica dansului popular, unde veselia nunților, cântecele de muncă ce reflectă viața rurală și dansurile de bucurie devin treptat tot mai apăsătoare. În scenele de dans dintre bărbați și femei se conturează inițial frumusețea și forța lumii țărănești: avântul din csárdás, pasiunea ascunsă în rotirile în pereche și efervescența sărbătorilor comunitare. Însă, pe măsură ce povestea pătrunde în ape mai întunecate, și semnificația mișcărilor se schimbă. Dansul femeilor devine mai sacadat, mai neliniștit – ca și cum vinovăția, frica și destinul inevitabil s-ar transforma în mișcare încremenită.

Sub efectul otrăvii, la început rămân doar câteva văduve, apoi numărul lor crește. În sat încep șoaptele, dar nimeni nu îndrăznește să spună ce se întâmplă cu adevărat. Femeile, care odinioară erau victime, devin acum complice într-un secret comun pe care toți îl știu, dar pe care toți îl neagă. Totuși, secretul nu poate rămâne ascuns pentru totdeauna. Apariția unui medic tulbură liniștea conspirației femeilor, liniștea satului este înlocuită de zgomotul interogatoriilor, autoritățile invadează localitatea, iar alianța dintre femei se destramă într-o clipă. Cele care până atunci s-au sprijinit una pe cealaltă, acum depun mărturie una împotriva celeilalte, iar povara vinovăției devine tot mai grea. Comunitatea satului, care până atunci a fost unită, se divizează: cine este cu adevărat vinovat? Femeile care au ucis? Sau bărbații care le-au împins la crimă?

În finalul piesei, femeile aflate în umbra închisorii și a morții își dansează pentru ultima dată propria poveste, de parcă ar plânge în același timp tot ce au pierdut și tot ce nu au putut niciodată obține. Dansul nu mai exprimă bucurie, ci disperare și confruntarea finală cu destinul. Fundalul sonor se inspiră din lumea arhaică a cântecelor populare, dar este completat de armonii distorsionate, întunecate, care par să evoce spiritele trecutului și ale vinovăției.

„Făcătoarele de îngeri” – o poveste cutremurătoare, adevărată, țesută în dans și muzică, despre femei oprimante, secrete, despre vină – nu doar individuală, ci și colectivă – și despre întrebarea nerostită: au fost ele cu adevărat vinovatele? Privitorul nu devine doar martorul unei povești criminalistice, ci parte a unei drame sociale profunde, care vorbește răscolitor și inevitabil despre tragedia destinelor feminine și masculine, despre lipsa perspectivelor și despre acele granițe pe care omul, cu sau fără drept, le trece atunci când nu mai are altă opțiune.