Bucsupad - Cristești
La sud de Cristești, între râurile Mureș și Niraj se înalță un munte al cărui vârf se numește Búcsúpad. Conform unor opinii vârful a fost numit după faptul că în perioada de dinainte de reformă acesta a fost un loc de pelerinaj (búcsú). Însă, conform unei alte tradiții povestea acestui loc este mult mai tristă: aici își luau rămas bun rudele și iubitele de la bărbații secui care plecau la luptă. Conform scriitorului Orbán Balázs rămasul bun a fost un moment impresionant: părinții au binecuvântat armele luptătorilor și le-au spus: „Luptă cu această armă în așa fel, încât să aduci cinste mie și patriei tale!”. Familiile vitejilor i-au însoțit pe aceștia până aici și pe mulți dintre ei i-au văzut aici, la Búcsúpad, pentru ultima oară.
De-a lungul secolelor locuitorii satului Cristești au trăit multe momente de neliniște și pustiire. În anul 1600 soldații generalului Giorgio Basta nu i-au ucis doar pe locuitorii satului Cristești aflați pe fugă, ci au dat foc și bisericii lor fortificate. Mai târziu Transilvania a fost ocupată de armate poloneze și tătare care au jefuit satul – pentru o perioadă mai lungă satul a fost numit Pusztakeresztúr Cristești pustiu). În această localitate s-a născut una dintre cele mai renumite personalități ale medicinei maghiare din Transilvania în secolul al 19-lea, Knöpfler Vilmos, care a îndeplinit de asemenea și funcția de deputat. Înființarea spitalului din Târgu Mureș se leagă de numele acestuia. El a construit castelul din Cristești care mai târziu a căzut pradă focului.
Astăzi, Cristești aproape că a devenit parte a orașului apropiat Târgu Mureș, iar principalele obiective turistice ale localității le reprezintă bisericile reconstruite de mai multe ori de-a lungul secolelor. Turiștii pot vizita și astăzi locul de rămas bun Búcsúpad aflat la marginea satului Cristești care nu reprezintă locul renunțării, ci locul speranței revederii: iubitele luptătorilor secui au crezut întotdeauna în revenirea soldaților. Astfel cuvintele lor de rămas bun au fost următoarele: „Întoarce-te în așa fel, încât să te pot îmbrățișa cu mândrețe!” Locul de rămas bun Búcsúpad ne amintește de vitejia, fermitatea și simplitatea spartană a secuilor. Dacă urcăm acest deal, să ne gândim la mamele, tații și miresele care au privit orizontul cu speranță, așteptându-i pe cei dragi.
De-a lungul secolelor locuitorii satului Cristești au trăit multe momente de neliniște și pustiire. În anul 1600 soldații generalului Giorgio Basta nu i-au ucis doar pe locuitorii satului Cristești aflați pe fugă, ci au dat foc și bisericii lor fortificate. Mai târziu Transilvania a fost ocupată de armate poloneze și tătare care au jefuit satul – pentru o perioadă mai lungă satul a fost numit Pusztakeresztúr Cristești pustiu). În această localitate s-a născut una dintre cele mai renumite personalități ale medicinei maghiare din Transilvania în secolul al 19-lea, Knöpfler Vilmos, care a îndeplinit de asemenea și funcția de deputat. Înființarea spitalului din Târgu Mureș se leagă de numele acestuia. El a construit castelul din Cristești care mai târziu a căzut pradă focului.
Astăzi, Cristești aproape că a devenit parte a orașului apropiat Târgu Mureș, iar principalele obiective turistice ale localității le reprezintă bisericile reconstruite de mai multe ori de-a lungul secolelor. Turiștii pot vizita și astăzi locul de rămas bun Búcsúpad aflat la marginea satului Cristești care nu reprezintă locul renunțării, ci locul speranței revederii: iubitele luptătorilor secui au crezut întotdeauna în revenirea soldaților. Astfel cuvintele lor de rămas bun au fost următoarele: „Întoarce-te în așa fel, încât să te pot îmbrățișa cu mândrețe!” Locul de rămas bun Búcsúpad ne amintește de vitejia, fermitatea și simplitatea spartană a secuilor. Dacă urcăm acest deal, să ne gândim la mamele, tații și miresele care au privit orizontul cu speranță, așteptându-i pe cei dragi.
