Tradiții și obiceiuri legate de sărbătorile de iarnă în Ardeal

În toată țara, dar mai ales în Transilvania, unde mai multe grupuri etnice și religioase trăiesc împreună de mai multe secole, există o mare varietate de tradiții și obiceiuri, iar iarna constituie o perioadă foarte bogată din acest punct de vedere. 

 

În cultura creștină, Crăciunul este apogeul sărbătorilor de iarnă, fiind precedat de Postul Crăciunului și urmat, până la Bobotează de alte sărbători, care sunt încă păstrate și în județul Mureș. A rămas vie de exemplu în perioada Postului (la români), respectiv a Adventului (la maghiari și sași), tradiția pregătirii mâncărurilor pentru masa de Crăciun și de Anul Nou, tăiatul porcului, oferirea cadourilor de Sfântul Nicolae și de Crăciun, împodobirea bradului în „sâmbăta” Crăciunului, vizitarea rudelor, sărbătorirea Anului Nou și chiar sfințirea locuințelor de Bobotează.

 

Perioada sărbătorilor de iarnă este precedată, începând din 15 noiembrie, de Postul Crăciunului la credincioșii ortodocși și greco-catolici și ține 40 de zile, până în seara de Crăciun.

În cazul populației maghiare postul este de o zi și se ține pe 23 decembrie. Adventul începe în fiecare an în prima duminică de după ziua Sfântului Andrei (30 noiembrie) și durează până în seara de Crăciun. Atât Postul, cât și Adventul sunt perioade de pregătire sufletească prin introspecție. 

 

Tăiatul porcului este un eveniment foarte important în cadrul sărbătorilor de iarnă, obicei ce este practicat frecvent în satele transilvănene.

Conform tradițiilor românești, tăierea porcului se numește și Ignatul Porcului deoarece, conform tradiției, porcul se taie pe 20 decembrie, atunci când în calendarul ortodox este cinstit Sfântul Ignatie. Acest obicei are origini precreștine, numele de Ignat însemnând foc, și este un ritual al morții și renașterii, fiind însoţit de superstiţii. 

 

La unguri, în mod tradițional, se taie porcul după Sfântul Andrei (30 noiembrie), între prima și a doua duminică de Advent. Este o ceremonie de o zi întreagă unde vin ajutoare de la alte case, iar ziua se încheie în voie bună, cu mâncare și băutură, câteodată și cu muzică. 

Deși populația romă și-a asimilat în mare parte religia și unele obiceiuri ale popoarelor cu care trăiesc împreună, la ei tăiatul porcului nu e legat de o dată anume, important este ca aceasta să se întâmple, mâncărurile din carne de porc fiind baza meselor de sărbători. 

 

În preajma Crăciunului, bradul de Crăciun reprezintă simbolul vizual cel mai des întâlnit – după modelul occidental – încă de la începutul lunii decembrie în magazine sau în mass-media. Împodobirea bradului a ajuns unul dintre cele mai iubite obiceiuri atât în mediul urban, cât şi în mediul rural. Apariția lui este relativ nouă, înainte de secolul al XIX-lea în loc de acesta exista doar o decorațiune ce consta din ramuri verzi (un cadru de lemn în formă piramidală, la sași), împodobită cu nuci, mere, dulciuri de casă, și lumânări de ceară, care era agățată în tavan, deasupra mesei festive. Azi ornamentele sunt cumpărate din comerț și sunt din ce în ce mai elaborate și strălucitoare.

 

După ce au fost pregătite mâncărurile de sărbătoare, cozonacii, baigliurile (rulada cu mac sau nucă de pe mesele familiilor maghiare), casa este curată, pomul este împodobit, oamenii încă se duc la slujba de Crăciun, după care se adună în jurul bradului, mănâncă cina, își desfac cadourile aduse de Moș Crăciun (la casele românilor) sau de Înger (la maghiari) și petrec împreună seara de Crăciun, sau pe-alocuri, așteaptă colindătorii, obicei, care pe lângă Mersul cu Steaua, sau Umblatul cu Turca, s-a păstrat până în zilele noastre și în județul Mureș.

La unguri pe lângă cântat, „Kántálás” (din latinescul ”cantare” ) a fost păstrat și obiceiul jocului dramatic ”Betlehemezés”, care provine din numele de Betleem.

Organizați în grupuri, și romii mergeau la colindat la casele localnicilor în județul Mureș, interpretând cântece religioase, în schimb primeau cozonac, nuci, mere sau bani.

La sași, există obiceiul de a cânta în grupuri, în biserică, fiecare grup purtând o coroană în formă de cruce, împodobită cu ramuri verzi și lumânări de ceară. Exista de asemnea obiceiul de a aprinde focuri de tabără în jurul bisericii, sau de a legăna torțe în turn în Ajun în timp ce se cânta împreună.

 

Ciclul sărbătorilor de iarnă se încheie odată cu Boboteaza, nu înainte ca Ajunul Anului Nou să fie celebrat, sărbătoare de care sunt legate tradiții ca: Plugușorul, Sorcova, Mascații, Vergelul sau Mutatul porților. Astfel, sărbătorile de iarnă, pe lângă aspectul lor spiritual, sunt și o pată de culoare în monotonia iernii și, prin multă voie bună, încă reușesc să aducă împreună familia și comunitățile.