Legenda călugărului Lőrinc - Reghin
După Târgu Mureș, care este reședința județului Mureș, Reghin este a doua cea mai mare localitate a județului. Cea mai veche și cea mai importantă atracție turistică a orașului este biserica evanghelică în legătură cu care există mai multe legende.
Conform unei legende biserica a fost construită de un călugăr – Lőrinc, care a fost bogat și credea că după terminarea lucrărilor de construcție îi mai rămâne atâția bani, încât va putea trăi fără griji până la moarte. Însă construcția bisericii i-a costat atât de mulți bani, încât i-a rămas doar un ou pe care Lőrinc l-a mâncat și a murit. Sigur este însă, că în partea sud-vestică a bisericii, pe peretele capelei Sf. Laurențiu (Lőrinc) se găsește un torso despre care se susține că îl prezintă pe Sf. Laurențiu (Lőrinc).
Conform unei alte legende sub una dintre scările de piatră ale bisericii sunt ascunse multe comori pentru cazul în care biserica s-ar distruge: din aceste comori biserica ar putea fi reconstruită.
Biserica orașului despre care se presupune că era fondată în timpul regelui Sf. Ladislau a fost de fapt construită în secolul al 13-lea. Aceasta este simbolul orașului Reghin: le-a făcut față tuturor evenimentelor tulburătoare care au avut loc de-a lungul secolelor, în anii 1708 și 1848 s-a distrus în incendii, după care vechea biserică luterană a fost reconstruită cu modificări. În ceea ce privește aspectele interesante legate de istoria artei și de arhitectură, în biserica evanghelică s-a păstrat o fereastră de la începutul perioadei gotice cu niște reliefuri care prezintă capete omenești care le-ar putea aparține domnului Bánffy Tamás și soției sale care ar fi putut fi primii constructori ai bisericii. În afară de acestea se consideră opere arhitecturale importante și partea de șezut aflată în sanctuar, respectiv stema aflată deasupra ușii sacristiei care pentru o perioadă mai lungă a fost folosită ca stema orașului.
În Reghin nu doar biserica poate fi menționată printre cele mai importante atracții turistice, deși fără îndoială aceasta este cea mai cunoscută. Biserica reformată a localității Reghin-sat – care mai demult era o localitate independentă – a fost de asemenea construită în secolul al 13-lea, iar biserica romano-catolică a fost ridicată în anul 1781. Parcul statuilor a fost realizat în amintirea personalităților mari ale istoriei și culturii maghiare.
În anul 1744 în Reghin-sat a fost construită și o biserică greco-catolică – în prezent aceasta este folosită de către ortodocși, la fel ca biserica greco-catolică din Reghin care a fost terminată în anul 1813.
Străzile Reghinului – asemenea străzilor altor orașe medievale din Transilvania – erau înguste și șerpuite. Însă în acel an imaginea orașului a fost „modificată”. În Reghin există un muzeu etnografic renumit încă din anii 1960, iar fabricarea instrumentelor muzicale se bucură de o tradiție veche. Reghin este numit și orașul viorilor: fabrica de instrumente muzicale Hora a fost fondată de meșterul Roman Boianciuc în anul 1951.
Dacă vizităm orașul Reghin, să încercăm specialitățile locale servite în restaurantele aflate în centru – chiar și ouă deoarece putem fi siguri că nu vom păți același lucru ca călugărul Lőrinc din legendă.
Conform unei legende biserica a fost construită de un călugăr – Lőrinc, care a fost bogat și credea că după terminarea lucrărilor de construcție îi mai rămâne atâția bani, încât va putea trăi fără griji până la moarte. Însă construcția bisericii i-a costat atât de mulți bani, încât i-a rămas doar un ou pe care Lőrinc l-a mâncat și a murit. Sigur este însă, că în partea sud-vestică a bisericii, pe peretele capelei Sf. Laurențiu (Lőrinc) se găsește un torso despre care se susține că îl prezintă pe Sf. Laurențiu (Lőrinc).
Conform unei alte legende sub una dintre scările de piatră ale bisericii sunt ascunse multe comori pentru cazul în care biserica s-ar distruge: din aceste comori biserica ar putea fi reconstruită.
Biserica orașului despre care se presupune că era fondată în timpul regelui Sf. Ladislau a fost de fapt construită în secolul al 13-lea. Aceasta este simbolul orașului Reghin: le-a făcut față tuturor evenimentelor tulburătoare care au avut loc de-a lungul secolelor, în anii 1708 și 1848 s-a distrus în incendii, după care vechea biserică luterană a fost reconstruită cu modificări. În ceea ce privește aspectele interesante legate de istoria artei și de arhitectură, în biserica evanghelică s-a păstrat o fereastră de la începutul perioadei gotice cu niște reliefuri care prezintă capete omenești care le-ar putea aparține domnului Bánffy Tamás și soției sale care ar fi putut fi primii constructori ai bisericii. În afară de acestea se consideră opere arhitecturale importante și partea de șezut aflată în sanctuar, respectiv stema aflată deasupra ușii sacristiei care pentru o perioadă mai lungă a fost folosită ca stema orașului.
În Reghin nu doar biserica poate fi menționată printre cele mai importante atracții turistice, deși fără îndoială aceasta este cea mai cunoscută. Biserica reformată a localității Reghin-sat – care mai demult era o localitate independentă – a fost de asemenea construită în secolul al 13-lea, iar biserica romano-catolică a fost ridicată în anul 1781. Parcul statuilor a fost realizat în amintirea personalităților mari ale istoriei și culturii maghiare.
În anul 1744 în Reghin-sat a fost construită și o biserică greco-catolică – în prezent aceasta este folosită de către ortodocși, la fel ca biserica greco-catolică din Reghin care a fost terminată în anul 1813.
Străzile Reghinului – asemenea străzilor altor orașe medievale din Transilvania – erau înguste și șerpuite. Însă în acel an imaginea orașului a fost „modificată”. În Reghin există un muzeu etnografic renumit încă din anii 1960, iar fabricarea instrumentelor muzicale se bucură de o tradiție veche. Reghin este numit și orașul viorilor: fabrica de instrumente muzicale Hora a fost fondată de meșterul Roman Boianciuc în anul 1951.
Dacă vizităm orașul Reghin, să încercăm specialitățile locale servite în restaurantele aflate în centru – chiar și ouă deoarece putem fi siguri că nu vom păți același lucru ca călugărul Lőrinc din legendă.
