Voiam să mă revolt cu voi (HU)
Apr-23
Attila Bódi: Am vrut să mă uit înaintea ta
Regia: Sebestyén Aba
Compania Tompa Miklós Tompa a Teatrului Național din Târgu Mureș și Yorick Studio. Pe 23 aprilie în Sala Mare a teatrului!
Povestea este plasată în ultimele săptămâni ale dictaturii Ceaușescu. Autorul ne arată cele mai adânci și mai întunecate cotloane ale acestei perioade disperate prin ochii celei mai sensibile categorii de vârstă: adolescenții.
Trei băieți, pe punctul de a absolvi liceul, se revoltă împotriva lipsei de viață și trec la acțiuni anti-sistem. Deși motivațiile lui Peter, născut pentru a se răzvrăti, Zoli, un conformist măcinat între putere și prietenii săi, și Aaron, în dezacord cu lumea, inclusiv cu el însuși, sunt foarte diferite, succesele inițiale sunt îmbietoare pentru toți.
Treizeci de ani mai târziu, la o reuniune de clasă, ei trebuie să se confrunte cu consecințele reale ale acțiunilor lor.
După 30 de ani, când experiența acestei istorii se estompează, când tot mai puțini oameni sunt interesați de ce s-a întâmplat și care sunt consecințele, este important să vorbim din nou despre ea. Să ne amintim de ea, să o povestim, să ne gândim la ea.
Să ținem o oglindă.
Regia: Sebestyén Aba
Compania Tompa Miklós Tompa a Teatrului Național din Târgu Mureș și Yorick Studio. Pe 23 aprilie în Sala Mare a teatrului!
Povestea este plasată în ultimele săptămâni ale dictaturii Ceaușescu. Autorul ne arată cele mai adânci și mai întunecate cotloane ale acestei perioade disperate prin ochii celei mai sensibile categorii de vârstă: adolescenții.
Trei băieți, pe punctul de a absolvi liceul, se revoltă împotriva lipsei de viață și trec la acțiuni anti-sistem. Deși motivațiile lui Peter, născut pentru a se răzvrăti, Zoli, un conformist măcinat între putere și prietenii săi, și Aaron, în dezacord cu lumea, inclusiv cu el însuși, sunt foarte diferite, succesele inițiale sunt îmbietoare pentru toți.
Treizeci de ani mai târziu, la o reuniune de clasă, ei trebuie să se confrunte cu consecințele reale ale acțiunilor lor.
După 30 de ani, când experiența acestei istorii se estompează, când tot mai puțini oameni sunt interesați de ce s-a întâmplat și care sunt consecințele, este important să vorbim din nou despre ea. Să ne amintim de ea, să o povestim, să ne gândim la ea.
Să ținem o oglindă.
