Sándor Márai: A crede în adevăr (HU)

Sándor Márai: A crede în adevăr

Cel care caută adevăratul…

Aniversarea a o sută douăzeci și cinci de ani de la nașterea lui Sándor Márai oferă prilejul de a alege după bunul plac din bogata moștenire literară a scriitorului.

Motivul central al acestei selecții este conștiința vocației creatoare și crezul său artistic. În fragmentele de jurnal utilizate, Sándor Márai stabilește un criteriu moral și artistic potrivit căruia compromisul este nedemn de misiunea scriitorului de literatură. „Ești maghiar, ești european și ești scriitor; nu poți sluji nicio clasă, pentru că trebuie să slujești cauza oamenilor. Există o singură clasă al cărei purtător de cuvânt poți fi: clasa celor care suferă; un singur partid căruia ai dreptul să-i juri credință: partidul rațiunii și al compasiunii.”

„M-am născut scriitor” – mărturisește Márai, scriitorul care se simte responsabil pentru sufletele oamenilor. Totuși, este mânat de o dorință continuă de evadare. Fu­ge de meseria care i-a fost hărăzită, fuge din căsniciile sale, se implică în aventuri și apoi evadează și din ele; pentru el, lipsa permanentă a unui cămin pare să devină o stare aproape firească. În opinia sa, singurătatea creatoare și cea din viața privată reprezintă condiția fundamentală a împlinirii artistice. Fără sacrificiu nu există menire. „Omul nu îl pot crea decât dacă stau departe de oameni… această singurătate nu este trufie, ci smerenia finală, cea din urmă” – notează în jurnalul său.

Deși rupe cu jurnalismul, Márai se pronunță deschis împotriva celui de-al Doilea Război Mondial și descrie toate ororile acestuia. Îi judecă aspru pe criminalii de război: „Am vrut să educăm, iar educatorii au fost loviți cu bâta, veseli și râzând, direct în cap… pe aceștia trebuie siliți prin toate mijloacele să dispară din lume…”, dar în același timp rămâne profund uman: „Nu este nevoie de răzbunare și represalii. Tragerea personală la răspundere în fața legii este pe deplin suficientă…”.

Căutarea adevăratului nu este, pentru scriitor, o poză artistică iluzorie, ci o practică zilnică a modului său de viață. A aspirat la perfecțiune, la atingerea adevăratului, în relațiile sale sociale, în vocația de scriitor și în viața privată, și a afirmat cu convingere fermă: „întotdeauna există (există undeva) adevăratul”.

Interpretează: Lőrincz Ágnes și Tatai Sándor

Redactare: Tatai Sándor

Regia: Török Viola

Scenografie, costume: Takács Tímea

Tehnică de lumini și sunet: Incze Róbert